Sloganul "vistieria goala" - pentru adormirea noastra

Cand am auzit de sedinta informala de la Palatul Foisor mi-am amintit de o intamplare din primii mei ani de gazetarie, intr-o redactie dominata de foarte multi activisti de partid transformati in redactori. La o sedinta, unul dintre acestia a venit cu o propunere socanta: "Tovarasi, ar trebui sa organizam mai multe excursii, sa ne cunoastem nevestele". Varianta 2009 seamana perfect, dar se numeste "socializare", "sedinta informala". Presedintele a incercat sa ne convinga ca n-a fost o convocare, ci o intalnire tovaraseasca – "Eu i-am invitat… a fost o zi placuta, in care am fost impreuna cu sotiile demnitarilor".

Cica n-au discutat politica la reuniunea de taina de la Sinaia. Un ministru e sincer – au discutat despre educatie, Geoana – nuuuu: "Fara politica, absolut nimic", incercand sa scape de perceptia ca s-a subordonat presedintelui, care asta vrea – sa se stie cine este gadea –, are initiativa, este ancorat in realitate. Un "ei cu ei" deplin, desi ni s-ar fi parut normal sa ne spuna ca au discutat chiar si in fata nevestelor despre constrangerile bugetare si spirala salariala.
Un pranz de sapte ore? Prima intrebare care s-ar pune: daca tot este austeritate, cine a platit ospatul de la Foisor? Toate acestea, la numai cateva zile dupa ce Basescu, cu creierii oxigenati la Cabana Schiorilor, sub atenta supraveghere a ministrului Turismului, s-a prezentat la sedinta de Guvern in calitate
de adevarat premier ("partener") si a dat liber la nerespectarea promisiunilor.

Citam exact: "Multe dintre angajamentele din programele dumneavoastra politice nu mai pot fi duse la indeplinire din cauza evolutiilor rapide", bla, bla, bla… Evident, din cauza crizei, care inghite orice. Tandemul criza-interes national va fi sloganul 2009 (mai era si starea de urgenta din cauza gazului rusesc, dar, vedeti, se rezolva in cateva zile). Orice criza subtiaza incasarile la buget. Agentii economici n-au lichiditati, pentru ca bancile
n-au mai acordat credite, si atunci fac rost de ele prin intarzierea platii impozitelor.
Nici nu s-au instalat bine la Palatul Victoria si au lansat gogorita cu "vistieria goala" (parca ar fi fost vreodata plina). Se poate intelege orice – ca s-au furat banii, ca s-au irosit. Vistieria se umple din taxe si banii sunt cheltuiti conform bugetului. Vistieria este bugetul. Rau este cand raman bani necheltuiti, inseamna ca respectivele sectoare n-au fost in stare sa repare scolile, drumurile, spitalele. Vistieria incepe sa se reumple din 1 ianuarie. Vistieria administreaza tezaurul tarii, repartizarea si incasarea darilor. De la un ciclu la altul, vistiernicii pot constata daca tezaurul este la locul lui si daca sumele rezultate din dari, intr-un an, au fost cheltuite corect.

Acuza "bugetul tarii, secatuit", macinata necontenit, este mai curand un alibi pentru nerespectarea promisiunilor, in vreme ce au ramas sume necheltuite in 2008. Reprosurile curg insa neincetat: "Mos Tariceanu a plecat cu sacul gol", "Banii pe care Guvernul ii mai are" sau unul talamb: "S-a ajuns la situatia vistieriei". Foarte bine, putem vorbi si de bani pusi deoparte, dar nici un guvern n-a lasat ceva in urma.
Atunci cand faceau promisiuni electorale aveau la indemana Directia Nationala de Statistica, aveau acces la datele ministerelor, dar atat PDL, cat si PSD au refuzat astfel de trasee si au preferat sa vanda ceea ce stiau bine ca nu au. N-a cerut nimeni de la vreun minister date pentru viitorul buget si posibilitati de a strange bani. In campania electorala ne tot spuneau ca exista resurse, exista bani. De unde stiau? In campania electorala stiau cu totii ca ne asteapta un buget de austeritate. Criza n-a erupt asa, peste noapte. Se stia de ea. Se manifesta in luni de zile, uneori in ani, nu vine exact la cinci zile de la instalarea Guvernului Boc.