Cele mai mari şanse le au clienţii cu venituri mari
Cei cu venituri mici trebuie să găsească alternative
25% din valoarea achiziţiei era avansul standard obligatoriu solicitat de orice bancă pentru un credit ipotecar. În prezent, băncile şi-au flexibilizat condiţiile de acordare, finanţând achiziţii de case chiar şi fără a solicita avans. Nu vă bucuraţi imediat, pentru că, din păcate, aceste oferte pot fi cu uşurinţă denumite "exclusiviste". Aceasta pentru că se adresează solicitanţilor cu venituri substanţiale, în medie peste 1.200 euro şi care pot aduce garanţii suplimentare în sprijin. "Aş dori să fac un împrumut bancar de 50.000 de euro pentru a cumpăra o casă, fără avans, iar venitul nostru cumulat este de 2.000 lei pe lună". Mulţi tineri, precum cel din exemplul de mai sus, îşi doresc un împrumut pentru cumpărarea unei locuinţe, în condiţiile în care dispun de un venit mic pe cartea de muncă şi nu au nici avansul necesar solicitat de bancă. Pentru că, deşi acest avans nu mai este obligatoriu, după ce Banca Naţională a ridicat restricţiile de creditare impuse băncilor, acestea nu au renunţat încă la creditele fără avans în cazul solicitanţilor cu venituri medii şi mici, care nu au bunuri mobile sau imobile în proprietate, eventual cu vechime mică în muncă.
Trei alternative pentru cei cu venituri scăzute şi care nu dispun de avans
Chiar dacă veniturile modeste nu permit solicitantului să contracteze direct un credit ipotecar fără avans, soluţii se găsesc, până la urmă. Important este ca acesta să se informeze asupra tuturor metodelor de finanţare, eventual să apeleze la un consultant de credit.
În primul rând, solicitanţii cu venituri scăzute pot aduce codebitori în sprijinul solicitării lor. Acesta/aceştia trebuie să vină cu salariile lor în completare, acoperind diferenţa până la venitul necesar pentru obţinerea sumei de care au nevoie. Totuşi, condiţia de bază pe care o pun foarte multe bănci este ca solicitantul creditului şi codebitorul/codebitorii să figureze cu aceeaşi adresă de domiciliu în actul de identitate. Sunt bănci care stipulează clar faptul că solicitantul creditului şi codebitorii trebuie să locuiască şi să gospodărească acelaşi spaţiu şi, prin urmare, să contribuie la bugetul familiei. În cazul în care solicitantul de credit este căsătorit, primul codebitor luat în considerare este soţul/soţia acestuia. Dacă nu este suficient, se iau în considerare veniturile rudelor şi afinilor de grad I până la gradul IV, în funcţie de bancă, concomitent cu respectarea condiţiilor de mai sus. O alternativă a codebitorului este garantul, o persoană care se angajează să plătească datoriile scadente ale unui terţ, în cazul în care acesta din urmă este incapabil să le achite. În prezent, băncile nu prea mai folosesc garantul în noile produse
configurate. În urma aplicării normei nr. 20/2006 a BNR, care stipulează că veniturile membrilor de familie, care sunt angajaţi ca şi garanţi în alte credite, nu vor fi acceptate în calculul venitului total al familiei, conceptul de girant ar putea să dispară în viitorul apropiat.
O a doua soluţie la creditele
pentru locuinţă fără avans reprezintă creditele garantate cu ipotecă, mai precis garantarea creditului cu un alt imobil decât cel ce urmează a fi cumpărat, imobil ce poate fi în proprietarea solicitantului sau a rudelor solicitantului creditului sau chiar a altei persoane care este de acord ca banca să instituie ipotecă pe proprietatea sa. În rest, creditele cu ipotecă se pot obţine în condiţii asemănătoare sau chiar identice cu creditele imobiliare/ipotecare: aceeaşi perioadă de acordare, 25-35 de ani, aceleaşi venituri sunt solicitate, criteriile de vârstă şi muncă sunt asemănătoare, acceptă codebitori în aceleaşi condiţii. Într-adevăr, costurile cu acest tip de credit sunt ceva mai ridicate faţă de creditele ipotecare, însă asta tocmai datorită faptului că reprezintă cea mai viabilă alternativă de finanţare în achiziţia unei locuinţe.
A treia soluţie pentru cei care nu dispun de avans, dar care au venituri suficient de mari, este contractarea a două credite: unul de nevoi personale pe termen scurt, care să acopere avansul necesar, şi un al doilea credit, cel ipotecar. Nu este obligatoriu ca ambele credite să fie obţinute de la aceeaşi bancă, însă solicitanţii care optează pentru acestă variantă trebuie să aibă în vedere faptul că două credite în paralel aduc cu ele costuri considerabile: de două ori comisioane de acordare, administrare, dobânzi, asigurare, în final de două ori mai multe griji. În plus
, este foarte posibil ca suma obţinută prin cele două credite, cumulate, să fie mai scăzută decât dacă s-ar fi mers pe varianta unui singur credit.
vineri, 27 martie 2009
Statul cauta potcoavele din „Fratia Bumbacului“
O datorie de 830.000 dolari asumata de guvernul Stolojan transforma Romania in rau-platnic
Guvernul, Parlamentul si grupurile de interese politice se lupta pentru stingerea unei datorii fata de Guvernul SUA. Camera Deputatilor a respins propunerea Executivului roman de a plati de la bugetul de stat aceasta suma si a recomandat recuperarea ei pe cale judecatoreasca. In majoritatea cazurilor, presedintii societatilor implicate in „morisca“ prin care s-au topit banii la acea vreme fie sunt pensionari, fie au trecut in nefiinta
Un credit extern luat in 1992 de la Guvernul SUA cu garantia guvernului Stolojan se intoarce impotriva bugetului de stat. Dupa aproape 16 ani, s-au evaporat pe rand bumbacul cumparat cu acesti bani, firmele beneficiare, activele si, intr-un final, chiar si administratorii.
La nivelul anului 2008, suma de 830.000 dolari reprezinta cel mult pretul unui apartament in cartierul Primaverii, dar in 1992 cu acesti bani s-au acoperit costurile materiei prime pentru majoritatea filaturilor din Romania. O buna parte din bumbacul achizitionat cu credit american garantat de stat a ajuns si la societatea Buftex, ce asigura stocul de vata medicinala in tot sistemul sanitar. Intre timp s-a pierdut urma societatilor si administratorilor, iar politicienii propun ca suma sa fie achitata din bugetul public. Companiile care au beneficiat de bumbac au fost Romanoexport SA, Tricorom SA, Textilcotton SA, Impex Overseas Corp SRL si Tuvic Impex SRL.
Americanii ne-au dat bumbac si credit
Totul a inceput in anul 1992 cand, in baza Legii publice americane 480/1992, titlul I, Guvernul SUA - prin Departamentul Agriculturii si Comodity Credit Corporation (CCC) - a acordat Guvernului Romaniei un credit comercial in valoare de 10 milioane dolari, pe termen de 30 de ani, cu 6 ani perioada de gratie, cu o dobanda de 3% pe an pentru cumpararea de bumbac fibra din SUA. Pentru realizarea importului de bumbac fibra au fost desemnati prin licitatie publica cinci operatori economici specializati in operatiuni de comert exterior: Romanoexport SA, Tricorom SA, Textilcotton SA, Impex Overseas Corp SRL si Tuvic Impex SRL. Importatorii de bumbac desemnati au incheiat la vremea respectiva contracte de mandat special cu Ministerul Industriei, prin care s-au angajat sa importe bumbacul fibra din SUA, sa-l livreze societatilor comerciale prelucratoare, adica filaturilor din Romania, si sa ramburseze ratele scadente la credit si dobanzile aferente, in fiecare an pana la data de 15 octombrie.
In 1998 s-a rupt firul
Importatorii de bumbac au platit dobânzile la creditele contractate pâna în 1998 inclusiv, dupa care, odata cu scadenta primelor rate la credit, au încetat platile motivând ca întreprinderile carora le-au vândut bumbacul nu au platit contravaloarea acestuia. Creditele angajate de doua dintre societatile comerciale importatoare de bumbac fibra, care se derulau prin BRCE, Romanoexport SA si Tricorom SA, au fost preluate de AVAB, care trebuia sa recupereze datoriile acestora si sa plateasca în contul Comodity Credit Corporation (CCC) sumele datorate. Creditele angajate de celelalte trei societati comerciale - respectiv SC Textilcotton SA, SC Impex Overseas Corp SRL si SC Tuvic Impex SRL -, care s-au derulat prin BCR, au ramas in urmarirea recuperarii acestora de catre Ministerul Economiei si Finantelor. Pentru a nu deteriora relatiile comerciale si diplomatice cu SUA, Parlamentul României a adoptat Ordonanta de Urgenta a Guvernului 238/2000, aprobata cu modificari prin Legile 588/2001, 436/2004 si 125/2006, prin care a fost reglementata rambursarea ratelor de capital pentru cota-parte din credit pe perioada 1998-2005, precum si achitarea dobânzilor si a altor costuri externe aferente acestei cote-parti de catre Ministerul Economiei si Finantelor din suma alocata de la bugetul de stat. „Adoptarea acestor acte normative a durat foarte mult, având ca efect aplicarea unor penalizari la plata datoriilor“, spun initiatorii proiectului.
Procese si proiecte inutile
Pentru recuperarea sumelor, cele trei societati rau-platnice au fost actionate în justitie, procesele fiind în derulare. Dar este greu de crezut ca banii vor putea fi recuperati de la debitori.
Conform strategiei initiale, datoria urma sa fie stinsa prin punerea in aplicare, de catre Agentia Nationala de Administrare
Fiscala, a titlurilor executorii. Dar Camera Deputatilor a respins, la mijlocul saptamanii trecute, proiectul de lege, iar presedintele Bogdan Olteanu a dat nastere unui adevarat razboi politic pe acest subiect. „Nu cred ca Theodor Stolojan a furat acesti bani, ci este vorba de incompetenta“, a spus Olteanu, care si-a argumentat pledoaria aducand in discutie afacerea Megapower, în care ar fi fost implicat Stolojan. In acest context, presedintele Camerei a mai spus ca Theodor Stolojan este un „om incompetent“.
Olteanu agita spiritele la ministere
Bogdan Olteanu a trimis adrese catre AVAS si Ministerul Economiei si Finantelor, in care cere sa fie chemat in judecata Theodor Stolojan, in baza legii raspunderii ministeriale. „În calitate de Presedinte al Camerei Deputatilor consider ca astfel de proiecte legislative nu trebuie sa cada în raspunderea exclusiva a Parlamentului si nici nu consider ca trebuie gasite mijloace prin care sa fie sterse erori grave ale celor care si-au asumat conducerea României la un anumit moment. Creditele angajate de doua dintre cele cinci societati comerciale au fost preluate de AVAB, actualul AVAS, ce are sarcina de a recupera datoriile acestora. De aceea, va solicit, domnule presedinte, sa faceti toate demersurile necesare pentru ca AVAS sa recupereze prejudiciul cauzat de catre companiile în cauza, companii ce au fost girate de catre premierul Stolojan pentru a gestiona un împrumut de o asemenea importanta pentru România, urmând ca Theodor Stolojan sa fie chemat la plata sumelor în solidar cu societatile în cauza. Pentru aceasta consider ca trebuie sa faceti apel la toate mijloacele legale, inclusiv la chemarea celor vinovati în fata instantelor de judecata. Va reamintesc, de asemenea, ca în România functioneaza Legea raspunderii ministeriale, prin care orice demnitar al statului român poate raspunde legal pentru pagubele produse
României, fie din rea-vointa, fie din cea mai pura incompetenta“, arata Bogdan Olteanu in adresa trimisa presedintelui AVAS.
Cine sunt datornicii?
Societatile care au preluat bumbacul fibra au trecut prin diferite forme de organizare in ultimii 16 ani, iar unii directori chiar au decedat. La Romanoexport SA, actionariatul este atomizat (de tip lista), iar presedinte este Serban Altangiu. Societatea Tricorom SA a fost radiata, dar mai figureaza ca actionar la societatea Tricowool SA cu 30 de procente. La Textilcotton SA, presedinte este Petcu Voicu, potrivit datelor de la Registrul Comertului, iar actionarii sunt 100% de tip lista. Un alt datornic, Impex Overseas Corp SRL, s-a pricopsit chiar cu asociati americani. Structura actionariatului il indica pe Constantin Oancea, actionar majoritar, in asociere cu americanii de la Noble Transoceanic Corp si Wallace Furniture INC. Societatea Tuvic Impex SRL este detinuta in majoritate de Traian Mihai Deleanu.
Prinde orbul, scoate-i ochii!
Demersul de a recupera banii are din start coordonatele unui esec. Motivul este foarte simplu: multi dintre cei care au stat la baza tranzactiei au decedat ori s-au retras din activitate. Presedintele companiei Romanoexport, Serban Altangiu, spune ca acest demers este tardiv, iar societatea pe care o conduce nu are niciun fel de creanta de incasat in contabilitate de la societatile la care a livrat bumbacul. Mai mult, in contabilitatea societatii nu apare nici macar datoria fata de americani. „Eu sunt la Romanoexport din 2001-2002 si nu stiu nimic despre acest credit extern. Domnul Crisan Petrica, cel care era responsabil la acea vreme, a murit. Bineinteles ca firma
nu avea ce sa mai faca din bumbacul acela, normal ca l-a dat la fabrici. Oamenii s-au pensionat, altii chiar au murit. In conturile noastre nu exista nici ca debitori, nici la creante o astfel de pozitie“, ne-a declarat Serban Altangiu.
Dupa o analiza amanuntita in contabilitatea firmei, presedintele Romånoexport a revenit cu completari. „Din cåte am inteles, noi suntem singura societate care a platit tot, desi nu a recuperat toata suma. Sincer, este greu de crezut ca se vor mai gasi toti responsabilii pentru a fi trasi la raspundere, deoarece aceste societati au dat bumbacul altor firme si au de incasat bani la råndul lor“.
In contextul actual, este clar ca SUA nu vor astepta cu sufletul la gura termenele proceselor din Romania. Nimeni, romani si straini deopotriva, nu are rabdare ca justitia de aici sa-i gaseasca si eventual sa-i pedepseasca pe cei care s-au pensionat ori au trecut in lumea dreptilor, dupa ce au imprastiat bumbacul, in 1992. Politicienii stiu foarte bine asta, iar demersurile - cu luari de pozitii transante, acuze si vorbe grele - au caracter pur electoral. Din pacate, singura solutie viabila este plata datoriei de catre Ministerul Finantelor. Ceea ce a facut Theodor Stolojan la inceputul anilor ’90 se incadreaza in scenariul clasic al acelor vremuri, in care s-au girat imprumuturi externe cu nemiluita, iar la scadenta bugetul public a fost facut responsabil. Cum nu exista nicio lege care sa-i traga la raspundere pe cei care au praduit banii publici - de la prim-ministru pana la cel mai mic director -, e greu de crezut ca demersul lui Bogdan Olteanu va avea finalul scontat. Theodor Stolojan si toata pleiada de ministri si directori care si-au facut de cap pe bani publici isi rad probabil in pumni...
Guvernul, Parlamentul si grupurile de interese politice se lupta pentru stingerea unei datorii fata de Guvernul SUA. Camera Deputatilor a respins propunerea Executivului roman de a plati de la bugetul de stat aceasta suma si a recomandat recuperarea ei pe cale judecatoreasca. In majoritatea cazurilor, presedintii societatilor implicate in „morisca“ prin care s-au topit banii la acea vreme fie sunt pensionari, fie au trecut in nefiinta
Un credit extern luat in 1992 de la Guvernul SUA cu garantia guvernului Stolojan se intoarce impotriva bugetului de stat. Dupa aproape 16 ani, s-au evaporat pe rand bumbacul cumparat cu acesti bani, firmele beneficiare, activele si, intr-un final, chiar si administratorii.
La nivelul anului 2008, suma de 830.000 dolari reprezinta cel mult pretul unui apartament in cartierul Primaverii, dar in 1992 cu acesti bani s-au acoperit costurile materiei prime pentru majoritatea filaturilor din Romania. O buna parte din bumbacul achizitionat cu credit american garantat de stat a ajuns si la societatea Buftex, ce asigura stocul de vata medicinala in tot sistemul sanitar. Intre timp s-a pierdut urma societatilor si administratorilor, iar politicienii propun ca suma sa fie achitata din bugetul public. Companiile care au beneficiat de bumbac au fost Romanoexport SA, Tricorom SA, Textilcotton SA, Impex Overseas Corp SRL si Tuvic Impex SRL.
Americanii ne-au dat bumbac si credit
Totul a inceput in anul 1992 cand, in baza Legii publice americane 480/1992, titlul I, Guvernul SUA - prin Departamentul Agriculturii si Comodity Credit Corporation (CCC) - a acordat Guvernului Romaniei un credit comercial in valoare de 10 milioane dolari, pe termen de 30 de ani, cu 6 ani perioada de gratie, cu o dobanda de 3% pe an pentru cumpararea de bumbac fibra din SUA. Pentru realizarea importului de bumbac fibra au fost desemnati prin licitatie publica cinci operatori economici specializati in operatiuni de comert exterior: Romanoexport SA, Tricorom SA, Textilcotton SA, Impex Overseas Corp SRL si Tuvic Impex SRL. Importatorii de bumbac desemnati au incheiat la vremea respectiva contracte de mandat special cu Ministerul Industriei, prin care s-au angajat sa importe bumbacul fibra din SUA, sa-l livreze societatilor comerciale prelucratoare, adica filaturilor din Romania, si sa ramburseze ratele scadente la credit si dobanzile aferente, in fiecare an pana la data de 15 octombrie.
In 1998 s-a rupt firul
Importatorii de bumbac au platit dobânzile la creditele contractate pâna în 1998 inclusiv, dupa care, odata cu scadenta primelor rate la credit, au încetat platile motivând ca întreprinderile carora le-au vândut bumbacul nu au platit contravaloarea acestuia. Creditele angajate de doua dintre societatile comerciale importatoare de bumbac fibra, care se derulau prin BRCE, Romanoexport SA si Tricorom SA, au fost preluate de AVAB, care trebuia sa recupereze datoriile acestora si sa plateasca în contul Comodity Credit Corporation (CCC) sumele datorate. Creditele angajate de celelalte trei societati comerciale - respectiv SC Textilcotton SA, SC Impex Overseas Corp SRL si SC Tuvic Impex SRL -, care s-au derulat prin BCR, au ramas in urmarirea recuperarii acestora de catre Ministerul Economiei si Finantelor. Pentru a nu deteriora relatiile comerciale si diplomatice cu SUA, Parlamentul României a adoptat Ordonanta de Urgenta a Guvernului 238/2000, aprobata cu modificari prin Legile 588/2001, 436/2004 si 125/2006, prin care a fost reglementata rambursarea ratelor de capital pentru cota-parte din credit pe perioada 1998-2005, precum si achitarea dobânzilor si a altor costuri externe aferente acestei cote-parti de catre Ministerul Economiei si Finantelor din suma alocata de la bugetul de stat. „Adoptarea acestor acte normative a durat foarte mult, având ca efect aplicarea unor penalizari la plata datoriilor“, spun initiatorii proiectului.
Procese si proiecte inutile
Pentru recuperarea sumelor, cele trei societati rau-platnice au fost actionate în justitie, procesele fiind în derulare. Dar este greu de crezut ca banii vor putea fi recuperati de la debitori.
Conform strategiei initiale, datoria urma sa fie stinsa prin punerea in aplicare, de catre Agentia Nationala de Administrare
Fiscala, a titlurilor executorii. Dar Camera Deputatilor a respins, la mijlocul saptamanii trecute, proiectul de lege, iar presedintele Bogdan Olteanu a dat nastere unui adevarat razboi politic pe acest subiect. „Nu cred ca Theodor Stolojan a furat acesti bani, ci este vorba de incompetenta“, a spus Olteanu, care si-a argumentat pledoaria aducand in discutie afacerea Megapower, în care ar fi fost implicat Stolojan. In acest context, presedintele Camerei a mai spus ca Theodor Stolojan este un „om incompetent“.
Olteanu agita spiritele la ministere
Bogdan Olteanu a trimis adrese catre AVAS si Ministerul Economiei si Finantelor, in care cere sa fie chemat in judecata Theodor Stolojan, in baza legii raspunderii ministeriale. „În calitate de Presedinte al Camerei Deputatilor consider ca astfel de proiecte legislative nu trebuie sa cada în raspunderea exclusiva a Parlamentului si nici nu consider ca trebuie gasite mijloace prin care sa fie sterse erori grave ale celor care si-au asumat conducerea României la un anumit moment. Creditele angajate de doua dintre cele cinci societati comerciale au fost preluate de AVAB, actualul AVAS, ce are sarcina de a recupera datoriile acestora. De aceea, va solicit, domnule presedinte, sa faceti toate demersurile necesare pentru ca AVAS sa recupereze prejudiciul cauzat de catre companiile în cauza, companii ce au fost girate de catre premierul Stolojan pentru a gestiona un împrumut de o asemenea importanta pentru România, urmând ca Theodor Stolojan sa fie chemat la plata sumelor în solidar cu societatile în cauza. Pentru aceasta consider ca trebuie sa faceti apel la toate mijloacele legale, inclusiv la chemarea celor vinovati în fata instantelor de judecata. Va reamintesc, de asemenea, ca în România functioneaza Legea raspunderii ministeriale, prin care orice demnitar al statului român poate raspunde legal pentru pagubele produse
României, fie din rea-vointa, fie din cea mai pura incompetenta“, arata Bogdan Olteanu in adresa trimisa presedintelui AVAS.
Cine sunt datornicii?
Societatile care au preluat bumbacul fibra au trecut prin diferite forme de organizare in ultimii 16 ani, iar unii directori chiar au decedat. La Romanoexport SA, actionariatul este atomizat (de tip lista), iar presedinte este Serban Altangiu. Societatea Tricorom SA a fost radiata, dar mai figureaza ca actionar la societatea Tricowool SA cu 30 de procente. La Textilcotton SA, presedinte este Petcu Voicu, potrivit datelor de la Registrul Comertului, iar actionarii sunt 100% de tip lista. Un alt datornic, Impex Overseas Corp SRL, s-a pricopsit chiar cu asociati americani. Structura actionariatului il indica pe Constantin Oancea, actionar majoritar, in asociere cu americanii de la Noble Transoceanic Corp si Wallace Furniture INC. Societatea Tuvic Impex SRL este detinuta in majoritate de Traian Mihai Deleanu.
Prinde orbul, scoate-i ochii!
Demersul de a recupera banii are din start coordonatele unui esec. Motivul este foarte simplu: multi dintre cei care au stat la baza tranzactiei au decedat ori s-au retras din activitate. Presedintele companiei Romanoexport, Serban Altangiu, spune ca acest demers este tardiv, iar societatea pe care o conduce nu are niciun fel de creanta de incasat in contabilitate de la societatile la care a livrat bumbacul. Mai mult, in contabilitatea societatii nu apare nici macar datoria fata de americani. „Eu sunt la Romanoexport din 2001-2002 si nu stiu nimic despre acest credit extern. Domnul Crisan Petrica, cel care era responsabil la acea vreme, a murit. Bineinteles ca firma
nu avea ce sa mai faca din bumbacul acela, normal ca l-a dat la fabrici. Oamenii s-au pensionat, altii chiar au murit. In conturile noastre nu exista nici ca debitori, nici la creante o astfel de pozitie“, ne-a declarat Serban Altangiu.
Dupa o analiza amanuntita in contabilitatea firmei, presedintele Romånoexport a revenit cu completari. „Din cåte am inteles, noi suntem singura societate care a platit tot, desi nu a recuperat toata suma. Sincer, este greu de crezut ca se vor mai gasi toti responsabilii pentru a fi trasi la raspundere, deoarece aceste societati au dat bumbacul altor firme si au de incasat bani la råndul lor“.
In contextul actual, este clar ca SUA nu vor astepta cu sufletul la gura termenele proceselor din Romania. Nimeni, romani si straini deopotriva, nu are rabdare ca justitia de aici sa-i gaseasca si eventual sa-i pedepseasca pe cei care s-au pensionat ori au trecut in lumea dreptilor, dupa ce au imprastiat bumbacul, in 1992. Politicienii stiu foarte bine asta, iar demersurile - cu luari de pozitii transante, acuze si vorbe grele - au caracter pur electoral. Din pacate, singura solutie viabila este plata datoriei de catre Ministerul Finantelor. Ceea ce a facut Theodor Stolojan la inceputul anilor ’90 se incadreaza in scenariul clasic al acelor vremuri, in care s-au girat imprumuturi externe cu nemiluita, iar la scadenta bugetul public a fost facut responsabil. Cum nu exista nicio lege care sa-i traga la raspundere pe cei care au praduit banii publici - de la prim-ministru pana la cel mai mic director -, e greu de crezut ca demersul lui Bogdan Olteanu va avea finalul scontat. Theodor Stolojan si toata pleiada de ministri si directori care si-au facut de cap pe bani publici isi rad probabil in pumni...
De ce nu cresc salariile la Dacia cu 550 de lei
Renault a transformat uzina din Colibaşi într-o fabrică de făcut bani şi nu îşi permite costuri mai mari. Producţia de Logan e oprită pentru a treia zi consecutiv
În grupul Renault, aflat în faţa celei mai ample campanii
de reducere a costurilor din istorie, revendică rile salariale de la Dacia par imposibil de îndeplinit. Uzina a înregistrat anul trecut o marjă de profit mai mare decât Renault şi Nissan, producând, paradoxal, cea mai ieftină maşină din portofoliul grupului. Iar investitorul Renault mizează în continuare pe fabrica de la Piteşti pentru a trage în sus profitul grupului.
Cel puţin 23 de milioane de euro pe an, la atât s-ar ridica costurile suplimentare cu salariile angajaţilor de la Dacia, dacă producătorul auto
ar accepta să plătească majorarea fixă a lefurilor cu 550 de lei, potrivit calculelor EVZ. Acest cost suplimentar este egal cu pierderile înregistrate de oprirea producţiei în primele două zile de grevă. La aceste costuri s-ar adăuga şi majorarea primelor acordate pentru sărbătorile religioase şi vacanţe. Potrivit oficialilor companiei, cumulul revendicărilor ar duce la creşterea salariilor în medie cu 64%. Şi totuşi conducerea uzinei refuză să satisfacă pretenţiile salariaţilor, în condiţiile în care lefurile s-au dublat în ultimii patru ani.
Profit-record şi pierderi contabile
Dacia câştigă circa 8% de pe urma fiecărei maşini vândute. Câştigul pentru Renault şi Nissan este de două ori mai mic. În industria auto, doar Mercedes a mai atins anul trecut o marjă operaţională (profit operaţional din totalul vânzărilor) de peste 8%. Acest rezultat va genera un nou profit-record la Dacia, după cele 100 de milioane de euro din 2006. La o cifră de afaceri estimată de două miliarde de euro, producătorul Loganului ar putea anunţa pentru 2007 un profit operaţional de 160 de milioane de euro.
Doar Petrom, Orange şi Vodafone au mai obţinut anul trecut un profit mai mare de 150 de milioane de euro. Dacia are însă pierderi contabile. De aici, şi imposibilitatea ca revendicarea salariaţilor privind participarea la profit într-o proporţie de minimum 5% să fie îndeplinită. „În perioada 2000-2004 au fost înregistrate pierderi cumulate de 363 de milioane de euro, care nu au fost recuperate încă, profitul realizat în perioada 2005-2007 fiind de 302 milioane de euro. Astfel, pierderea restantă de 61 de milioane de euro urmează să fie recuperată în exerciţiul financiar curent“, explică Liviu Ion, directorul de comunicare al Automobile Dacia. Dacia intră astăzi în a treia zi consecutivă de grevă, ceea ce se traduce în pierderi cumulate de peste 30 de milioane de euro.
Riscuri mari pentru uzină
Aproape 4.000 de automobile n-au mai ieşit de luni dimineaţă de pe poarta fabricii. În cazul în care sindicaliştii vor continua greva pe o durată de zece zile, după cum au avertizat liderii sindicali ieri, valoarea producţiei nerealizate va depăşi 100 de milioane de euro. Potrivit liderilor sindicali, salariul mediu brut pentru un muncitor din uzină ajunge la 1.663 de lei, iar mai mult de 2.500 de angajaţi au un salariu brut care nu depăşeşte 780 de lei. Dacia are în prezent 13.000 de angajaţi, alţi 3.000 urmând să fie recrutaţi în acest an.
LA ZI
Greva intră în faza protestelor de stradă
Greviştii de la Dacia şi patronatul uzinei nu au ajuns nici ieri la vreun rezultat, deşi au negociat până la prânz. „Conducerea de la Dacia nu a venit cu nicio propunere nouă. Dimpotrivă, s-a renunţat inclusiv la cea de săptămâna trecută, imediat după declanşarea grevei“, a declarat liderul sindical Nicolae Pavelescu.
În acelaşi timp, conducerea uzinei a dat în judecată sindicatul, cerând ca greva să fie declarată ilegală. Prima înfăţişare la proces va avea loc azi. Tot azi, sindicaliştii care au intrat luni în grevă anunţă un miting de protest, care va avea loc mâine după-amiază, în faţa Casei de Cultură a Sindicatelor din Mioveni. Principala revendicare a
În grupul Renault, aflat în faţa celei mai ample campanii
de reducere a costurilor din istorie, revendică rile salariale de la Dacia par imposibil de îndeplinit. Uzina a înregistrat anul trecut o marjă de profit mai mare decât Renault şi Nissan, producând, paradoxal, cea mai ieftină maşină din portofoliul grupului. Iar investitorul Renault mizează în continuare pe fabrica de la Piteşti pentru a trage în sus profitul grupului.
Cel puţin 23 de milioane de euro pe an, la atât s-ar ridica costurile suplimentare cu salariile angajaţilor de la Dacia, dacă producătorul auto
ar accepta să plătească majorarea fixă a lefurilor cu 550 de lei, potrivit calculelor EVZ. Acest cost suplimentar este egal cu pierderile înregistrate de oprirea producţiei în primele două zile de grevă. La aceste costuri s-ar adăuga şi majorarea primelor acordate pentru sărbătorile religioase şi vacanţe. Potrivit oficialilor companiei, cumulul revendicărilor ar duce la creşterea salariilor în medie cu 64%. Şi totuşi conducerea uzinei refuză să satisfacă pretenţiile salariaţilor, în condiţiile în care lefurile s-au dublat în ultimii patru ani.
Profit-record şi pierderi contabile
Dacia câştigă circa 8% de pe urma fiecărei maşini vândute. Câştigul pentru Renault şi Nissan este de două ori mai mic. În industria auto, doar Mercedes a mai atins anul trecut o marjă operaţională (profit operaţional din totalul vânzărilor) de peste 8%. Acest rezultat va genera un nou profit-record la Dacia, după cele 100 de milioane de euro din 2006. La o cifră de afaceri estimată de două miliarde de euro, producătorul Loganului ar putea anunţa pentru 2007 un profit operaţional de 160 de milioane de euro.
Doar Petrom, Orange şi Vodafone au mai obţinut anul trecut un profit mai mare de 150 de milioane de euro. Dacia are însă pierderi contabile. De aici, şi imposibilitatea ca revendicarea salariaţilor privind participarea la profit într-o proporţie de minimum 5% să fie îndeplinită. „În perioada 2000-2004 au fost înregistrate pierderi cumulate de 363 de milioane de euro, care nu au fost recuperate încă, profitul realizat în perioada 2005-2007 fiind de 302 milioane de euro. Astfel, pierderea restantă de 61 de milioane de euro urmează să fie recuperată în exerciţiul financiar curent“, explică Liviu Ion, directorul de comunicare al Automobile Dacia. Dacia intră astăzi în a treia zi consecutivă de grevă, ceea ce se traduce în pierderi cumulate de peste 30 de milioane de euro.
Riscuri mari pentru uzină
Aproape 4.000 de automobile n-au mai ieşit de luni dimineaţă de pe poarta fabricii. În cazul în care sindicaliştii vor continua greva pe o durată de zece zile, după cum au avertizat liderii sindicali ieri, valoarea producţiei nerealizate va depăşi 100 de milioane de euro. Potrivit liderilor sindicali, salariul mediu brut pentru un muncitor din uzină ajunge la 1.663 de lei, iar mai mult de 2.500 de angajaţi au un salariu brut care nu depăşeşte 780 de lei. Dacia are în prezent 13.000 de angajaţi, alţi 3.000 urmând să fie recrutaţi în acest an.
LA ZI
Greva intră în faza protestelor de stradă
Greviştii de la Dacia şi patronatul uzinei nu au ajuns nici ieri la vreun rezultat, deşi au negociat până la prânz. „Conducerea de la Dacia nu a venit cu nicio propunere nouă. Dimpotrivă, s-a renunţat inclusiv la cea de săptămâna trecută, imediat după declanşarea grevei“, a declarat liderul sindical Nicolae Pavelescu.
În acelaşi timp, conducerea uzinei a dat în judecată sindicatul, cerând ca greva să fie declarată ilegală. Prima înfăţişare la proces va avea loc azi. Tot azi, sindicaliştii care au intrat luni în grevă anunţă un miting de protest, care va avea loc mâine după-amiază, în faţa Casei de Cultură a Sindicatelor din Mioveni. Principala revendicare a
Vremuri mai grele pentru "băieţii deştepti"
Noua companie energetică integrată va fi înregistrată juridic până cel târziu în luna mai şi va deveni funcţională la finele anului. La şapte ani de la separarea activităţilor din sectorul energiei
, prin spargerea fostei companii naţionale de electricitate, statul decide redesenarea sectorului de generare din România.
Proiectul primei companii româneşti de anvergură regională a fost finalizat, urmând ca, în termen de maximum două luni, aceasta să fie constituită din punct de vedere legal. După luni bune de analize şi studii realizate de o serie întreagă de consultanţi, autorităţile implicate au decis varianta optimă de constituire a companiei energetice integrate, ce va include capacităţile de producţie termo, hidro, filialele de distribuţie neprivatizate şi cele de furnizare aferente, precum şi filialele de întreţinere şi reparaţii ce deservesc aceste entităţi. Miza creării unei entităţi de o asemenea anvergură este imensă, fapt dovedit inclusiv prin aceea că premierul Călin Popescu-Tăriceanu este cel care va pleda în faţa oficialilor de la Bruxelles pentru acest proiect. Constituirea acestui jucător regional, ce ar urma să devină funcţional la finele acestui an, va determina regândirea întregului sector de producere a energiei din România. Compania este dorită inclusiv de sindicatele din sector, care au solicitat premierului urgentarea adoptării actului normativ de constituire.
Jucător regional pe piaţa de energie
Dar să vedem cum va arăta această companie. În primul rând, trebuie precizat că, în urma studiilor, au fost evidenţiate trei scenarii posibile pentru constituirea companiei integrate vertical. Acestea diferă în funcţie de tipul de producere a energiei şi de capacitatea totală instalată. Constanta rămâne partea de distribuţie şi furnizare, care este aceeaşi în toate variantele.
Nucleul producţiei, în toate scenariile, este constituit din capacităţi hidro şi pe cărbune, la care se adaugă investiţiile greenfield ce vor fi realizate. Partea de nuclear a fost exclusă din cauza aspectelor legate de reglementare, a celor de finanţare, precum şi a celor vizând competiţia pe piaţă. „Excluderea activelor nucleare a fost decisă din considerente vizând expunerea la risc. Există mulţi finanţatori care nu doresc să se implice în domeniul nuclear“, ne-au precizat surse apropiate proiectului. Varianta pentru care s-a optat - dintre cele trei discutate - este cea care are cel mai ridicat nivel al capacităţii instalate, respectiv 10.030 MW (faţă de 2.500 MW, respectiv 4.000 MW în primele două scenarii). Acest plafon al puterii instalate va asigura forţa necesară pentru a deveni un jucător la nivel regional şi va fi atins la orizontul anului 2012, când se vor finaliza investiţiile greenfield. Practic, jucătorul regional integrat va fi realizat printr-o combinaţie între transferul capacităţilor de producere existente şi construirea de noi capacităţi până în 2013. Astfel, în prima etapă, compania va include capacităţi de producţie pe cărbune de 2.970 MW, ca urmare a transferului complexurilor energetice Turceni şi Rovinari, şi de 6.335 MW în hidrocentrale, prin includerea în structura sa a actualei societăţi Hidroelectrica. Începând din 2011, vor fi puse în funcţiune noi capacităţi greenfield, de 300 MW pe gaz şi 425 MW surse regenerabile (300 MW - biomasă, 100 MW - ferme eoliene, 25 MW - microhidrocentrale).
În structura companiei va mai fi integrată şi centrala cu acumulare şi pompaj Tarniţa Lăpuşeşti. De asemenea, vor intra cele trei distribuţii neprivatizate Muntenia Nord Distribuţie, Transilvania Nord Distribuţie,Transilvania Sud Distribuţie şi cele trei societăţi de furnizare rezultate din acestea. Partea de mentenanţă va fi formată din sucursalele Hidro Serv, din cele două Termo Serv-uri ce deservesc Turceni şi Rovinari şi din cele trei sucursale ce aparţin Electrica Serv şi deservesc societăţile de distribuţie incluse. Toate aceste entităţi vor fi grupate sub „pălăria“ societăţii Electrica, ce va juca rolul entităţii holding în cadrul companiei integrate.
, prin spargerea fostei companii naţionale de electricitate, statul decide redesenarea sectorului de generare din România.
Proiectul primei companii româneşti de anvergură regională a fost finalizat, urmând ca, în termen de maximum două luni, aceasta să fie constituită din punct de vedere legal. După luni bune de analize şi studii realizate de o serie întreagă de consultanţi, autorităţile implicate au decis varianta optimă de constituire a companiei energetice integrate, ce va include capacităţile de producţie termo, hidro, filialele de distribuţie neprivatizate şi cele de furnizare aferente, precum şi filialele de întreţinere şi reparaţii ce deservesc aceste entităţi. Miza creării unei entităţi de o asemenea anvergură este imensă, fapt dovedit inclusiv prin aceea că premierul Călin Popescu-Tăriceanu este cel care va pleda în faţa oficialilor de la Bruxelles pentru acest proiect. Constituirea acestui jucător regional, ce ar urma să devină funcţional la finele acestui an, va determina regândirea întregului sector de producere a energiei din România. Compania este dorită inclusiv de sindicatele din sector, care au solicitat premierului urgentarea adoptării actului normativ de constituire.
Jucător regional pe piaţa de energie
Dar să vedem cum va arăta această companie. În primul rând, trebuie precizat că, în urma studiilor, au fost evidenţiate trei scenarii posibile pentru constituirea companiei integrate vertical. Acestea diferă în funcţie de tipul de producere a energiei şi de capacitatea totală instalată. Constanta rămâne partea de distribuţie şi furnizare, care este aceeaşi în toate variantele.
Nucleul producţiei, în toate scenariile, este constituit din capacităţi hidro şi pe cărbune, la care se adaugă investiţiile greenfield ce vor fi realizate. Partea de nuclear a fost exclusă din cauza aspectelor legate de reglementare, a celor de finanţare, precum şi a celor vizând competiţia pe piaţă. „Excluderea activelor nucleare a fost decisă din considerente vizând expunerea la risc. Există mulţi finanţatori care nu doresc să se implice în domeniul nuclear“, ne-au precizat surse apropiate proiectului. Varianta pentru care s-a optat - dintre cele trei discutate - este cea care are cel mai ridicat nivel al capacităţii instalate, respectiv 10.030 MW (faţă de 2.500 MW, respectiv 4.000 MW în primele două scenarii). Acest plafon al puterii instalate va asigura forţa necesară pentru a deveni un jucător la nivel regional şi va fi atins la orizontul anului 2012, când se vor finaliza investiţiile greenfield. Practic, jucătorul regional integrat va fi realizat printr-o combinaţie între transferul capacităţilor de producere existente şi construirea de noi capacităţi până în 2013. Astfel, în prima etapă, compania va include capacităţi de producţie pe cărbune de 2.970 MW, ca urmare a transferului complexurilor energetice Turceni şi Rovinari, şi de 6.335 MW în hidrocentrale, prin includerea în structura sa a actualei societăţi Hidroelectrica. Începând din 2011, vor fi puse în funcţiune noi capacităţi greenfield, de 300 MW pe gaz şi 425 MW surse regenerabile (300 MW - biomasă, 100 MW - ferme eoliene, 25 MW - microhidrocentrale).
În structura companiei va mai fi integrată şi centrala cu acumulare şi pompaj Tarniţa Lăpuşeşti. De asemenea, vor intra cele trei distribuţii neprivatizate Muntenia Nord Distribuţie, Transilvania Nord Distribuţie,Transilvania Sud Distribuţie şi cele trei societăţi de furnizare rezultate din acestea. Partea de mentenanţă va fi formată din sucursalele Hidro Serv, din cele două Termo Serv-uri ce deservesc Turceni şi Rovinari şi din cele trei sucursale ce aparţin Electrica Serv şi deservesc societăţile de distribuţie incluse. Toate aceste entităţi vor fi grupate sub „pălăria“ societăţii Electrica, ce va juca rolul entităţii holding în cadrul companiei integrate.
BNR a majorat nivelul dobânzii de politică monetară la 9,5%
Banca Naţională a României a majorat la 9,5% rata dobânzii de politică monetară.
Consiliul de administraţie al BNR a majorat dobânda de politică monetară cu 0,5 puncte procentuale, în conformitate cu aşteptările analiştilor, şi a menţinut nivelul actual al ratelor rezervelor minime obligatorii, a anunţat Banca Naţională.
Creditele
s-ar putea scumpi ca urmare a deciziei BNR.
Consiliul de administraţie al BNR a majorat dobânda de politică monetară cu 0,5 puncte procentuale, în conformitate cu aşteptările analiştilor, şi a menţinut nivelul actual al ratelor rezervelor minime obligatorii, a anunţat Banca Naţională.
Creditele
s-ar putea scumpi ca urmare a deciziei BNR.
AVAS la tribunal cu teroristii
"In evidentele Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) sunt inregistrate, in prezent, aproximativ 1.200 de litigii aflate pe rolul instantelor de judecata", ne-a declarat Constantin Botez, vicepresedintele AVAS. Autoritatea are de recuperat de la cumparatori, din contractele de privatizare, circa 75 milioane de euro (mai exact 80 milioane de lei, 55 milioane de dolari si 4 milioane de euro). Printre cei cu care se judeca AVAS sunt Omar Hayssam si fratii Nanaa.
De la Omar Hayssam, AVAS are de recuperat 8.486.403,94 lei (circa circa 2,3 milioane de euro la cursul de schimb din prezent), iar de la Hassan Nanaa - 2.182.490 euro. Omar Hayssam a fost condamnat de Justitia romana pentru terorism, in cazul rapirii ziaristilor Marie Jeanne Ion, Ovidiu Ohanesian si Sorin Miscoci, in Irak. Alti sirieni, patronii firmei Terom Iasi, Ammar Nanaa si Hassan Nanaa, "cunoscuti" de-ai lui Hayssam, sunt suspectati de anchetatorii romani ca ar fi prejudiciat cu peste 88 de miliarde de lei societatea ieseana, mare parte din bani ajungand intr-o banca franceza, Societatea Bancara Araba (SBA), cu sediul la Paris, despre care se crede ca ar fi controlata de familia lui Ossama ben Laden, existand suspiciuni ca prin intermediul acesteia s-a finantat terorismul international.
Cea mai mare "paguba" pentru recuperarea careia se judeca AVAS este insa de 31,9 milioane de dolari si este trecuta in dreptul turcilor de la Kastamonu Entegre, firma
care, in 1998, a achizitionat Prolemn Reghin. De la Fletcher Group SUA (care a fuzionat prin absorbtie cu S&T Oil Equipment &Machinery), AVAS vrea sa recupereze 2.273.985 milioane de dolari. Reamintim, fosta Autoritate pentru Privatizare a vandut participatia majoritara de la Nitramonia Fagaras, in martie 2003, companiei americane Fletcher Group. Si Romcarton (al carei patron, Vladimir Kohn, era actionar al clubului de fotbal Dinamo) are, conform AVAS, de platit nu mai putin de 5.575.901,7 dolari. Un alt litigiu este cel cu Mytilineos Holdings, din Grecia. AVAS solicita obligarea firmei elene la plata a doua miliarde de lei vechi si 12.245.100 dolari, precum si la efectuarea investitiilor in Sometra Copsa Mica, in cuantum de 15,5 milioane de dolari. Alt investitor impotriva caruia s-a indreptat AVAS este Agrana Zucker, cererea de arbitraj avand ca obiect obligarea acestei companii la plata sumei de 360.000 dolari. De la Global Vehicles SUA (fosta societate Cross Lander SUA, care a cumparat ARO Campulung), AVAS are de recuperat 2.700.000 milioane de dolari.
De la Omar Hayssam, AVAS are de recuperat 8.486.403,94 lei (circa circa 2,3 milioane de euro la cursul de schimb din prezent), iar de la Hassan Nanaa - 2.182.490 euro. Omar Hayssam a fost condamnat de Justitia romana pentru terorism, in cazul rapirii ziaristilor Marie Jeanne Ion, Ovidiu Ohanesian si Sorin Miscoci, in Irak. Alti sirieni, patronii firmei Terom Iasi, Ammar Nanaa si Hassan Nanaa, "cunoscuti" de-ai lui Hayssam, sunt suspectati de anchetatorii romani ca ar fi prejudiciat cu peste 88 de miliarde de lei societatea ieseana, mare parte din bani ajungand intr-o banca franceza, Societatea Bancara Araba (SBA), cu sediul la Paris, despre care se crede ca ar fi controlata de familia lui Ossama ben Laden, existand suspiciuni ca prin intermediul acesteia s-a finantat terorismul international.
Cea mai mare "paguba" pentru recuperarea careia se judeca AVAS este insa de 31,9 milioane de dolari si este trecuta in dreptul turcilor de la Kastamonu Entegre, firma
care, in 1998, a achizitionat Prolemn Reghin. De la Fletcher Group SUA (care a fuzionat prin absorbtie cu S&T Oil Equipment &Machinery), AVAS vrea sa recupereze 2.273.985 milioane de dolari. Reamintim, fosta Autoritate pentru Privatizare a vandut participatia majoritara de la Nitramonia Fagaras, in martie 2003, companiei americane Fletcher Group. Si Romcarton (al carei patron, Vladimir Kohn, era actionar al clubului de fotbal Dinamo) are, conform AVAS, de platit nu mai putin de 5.575.901,7 dolari. Un alt litigiu este cel cu Mytilineos Holdings, din Grecia. AVAS solicita obligarea firmei elene la plata a doua miliarde de lei vechi si 12.245.100 dolari, precum si la efectuarea investitiilor in Sometra Copsa Mica, in cuantum de 15,5 milioane de dolari. Alt investitor impotriva caruia s-a indreptat AVAS este Agrana Zucker, cererea de arbitraj avand ca obiect obligarea acestei companii la plata sumei de 360.000 dolari. De la Global Vehicles SUA (fosta societate Cross Lander SUA, care a cumparat ARO Campulung), AVAS are de recuperat 2.700.000 milioane de dolari.
Candidatul fara nume
Nu mai este cazul sa simuleze, nu mai trebuie sa faca pe seful in partid. Cat timp greii PSD stau in capul mesei, dorind sa li se recunoasca pozitia de lideri pe viata
, niciodata cuvantul lui Mircea Geoana nu va fi litera de lege in fostul partid de guvernamant.
Cine nu a inteles pana acum de ce actualul presedinte social-democrat nu se poate impune in fata unuia ca Iliescu, Vacaroiu, Nastase sau Mitrea a primit raspuns zilele acestea, cand vechea garda a respins candidatura lui Vanghelie la Primaria Generala. Apoi, cinea mai avut inca rezerve referitoare la impartirea PSD in doua tabere cu interese diferite s-a putut convinge, cred ca de data asta definitiv, o data cu lansarea formulei electorale "un partid, doua candidaturi". Formula ramasa pe rol cel putin pana la prima sedinta a CEx, programata sa aiba loc dupa Summitul NATO, cand se va decide cine ii va reprezenta pe pesedisti in competitia electorala. Este un paradox pentru un lider ca Mircea Geoana, care vede cum propunerea sa si a Filialei PSD Bucuresti, in persoana lui Marian Vanghelie, nu poate sa se impuna in fata sustinatorilor lui Sorin Oprescu. A vrut sa arate ca poate lua o decizie in numele partidului, crezand ca nimeni nu va indrazni sa se puna de-a curmezisul in fata unei hotarari apartinand celei mai mari organizatii pesediste din tara, din care fac parte inclusiv greii partidului. Pe de alta parte, ar fi fost un act de recunoastere, dar si o clarificare a statutului de presedinte al lui Mircea Geoana atunci cand trebuie luate hotarari in numele PSD. S-a vazut ca toate merg impotriva liderului social-democrat. Nici unul dintre politicienii reactivati in ultima vreme nu si-a dat insa acordul pentru alegerea facuta de Geoana.
Ceea ce ma socheaza nu este insa ca grupul lui Iliescu il respinge pe Vanghelie sa candideze, ci faptul ca Mircea Geoana inca mai crede ca un naiv ca el conduce partidul si ca toti din jurul sau il respecta ca sef. Nici pomeneala. Veti vedea ce nota de plata va avea de achitat primul om al celui mai mare partid intr-un viitor foarte apropiat. Va fi taxat inclusiv de Organizatia Bucuresti daca Sorin Oprescu sau alt politician de referinta – unul dintre ei ar putea fi Cristian Diaconescu – ar deveni omul PSD pentru Primaria Generala. Cum o fi Geoana atat de orb sa nu vada ca intra pe un drum desfundat daca va continua sa-l tina alaturi pe primarul de la 5? Un personaj care, dintr-un anumit punct de vedere, pare mai puternic decat liderul pesedist atat timp cat are curajul sa-l infrunte dur pe Ion Iliescu de fata cu membrii Biroului Permanent. A facut-o in stilul
sau original, fara sa poata fi oprit de nimeni, reprosandu-i principalului sau contestatar influenta pe care o exercita asupra taberei pro Oprescu.
Mica vangheliada a cuprins si acuzatii de natura doctrinara, fostului sef de stat fiindu-i imputat faptul ca nu mai este om de stanga cata vreme ii sprijina pe Tariceanu si pe liberali. Cum putea sa raspunda Iliescu? Evident cu argumentul ca Vanghelie nu poate sa se considere social-democrat intrucat are averi prea mari si nejustificate. Ca atare, l-a sfatuit pe candidatul lui Geoana sa termine cu vangheliadele si pomenile electorale deoarece fac rau partidului. Il vedeti dumneavoastra pe presedintele PSD capabil sa-i dea cu liberalii in cap lui Iliescu? Sau sa-i strige ca partidul risca din nou sa fie condus din umbra de interlopi? Nu prea cred. Daca ar fi fost in stare sa puna piciorul in prag si sa sustina reformarea partidului, pesedistii cu dosar penal nu mai figurau astazi in prima linie a PSD. si nu s-ar fi ajuns la acest dezechilibru decizional datorat aripilor prezente la nivelul conducerii. Ma indoiesc ca Mircea Geoana a planuit din timp un razboi cu Ion Iliescu folosindu-l pe Vanghelie pe post de cal troian in tabara liderilor traditionali. Pe astfel de scenarii nu ne putem baza. Ce banuia insa toata lumea s-a intamplat. PSD a pierdut batalia cu Primaria Generala inainte de a incepe. Exista lupte interne acerbe pentru desemnarea candidatului, fiecare tabara avand omul ei. Unii merg cu Vanghelie, altii il vor pe Oprescu. Sunt sanse insa sa apara si a treia propunere mai credibila. Va fi inca o dovada, poate cea mai clara, ca in interiorul partidului se tinteste stadiul unei noi ordini. PSD a revenit la Iliescu si Nastase.
, niciodata cuvantul lui Mircea Geoana nu va fi litera de lege in fostul partid de guvernamant.
Cine nu a inteles pana acum de ce actualul presedinte social-democrat nu se poate impune in fata unuia ca Iliescu, Vacaroiu, Nastase sau Mitrea a primit raspuns zilele acestea, cand vechea garda a respins candidatura lui Vanghelie la Primaria Generala. Apoi, cinea mai avut inca rezerve referitoare la impartirea PSD in doua tabere cu interese diferite s-a putut convinge, cred ca de data asta definitiv, o data cu lansarea formulei electorale "un partid, doua candidaturi". Formula ramasa pe rol cel putin pana la prima sedinta a CEx, programata sa aiba loc dupa Summitul NATO, cand se va decide cine ii va reprezenta pe pesedisti in competitia electorala. Este un paradox pentru un lider ca Mircea Geoana, care vede cum propunerea sa si a Filialei PSD Bucuresti, in persoana lui Marian Vanghelie, nu poate sa se impuna in fata sustinatorilor lui Sorin Oprescu. A vrut sa arate ca poate lua o decizie in numele partidului, crezand ca nimeni nu va indrazni sa se puna de-a curmezisul in fata unei hotarari apartinand celei mai mari organizatii pesediste din tara, din care fac parte inclusiv greii partidului. Pe de alta parte, ar fi fost un act de recunoastere, dar si o clarificare a statutului de presedinte al lui Mircea Geoana atunci cand trebuie luate hotarari in numele PSD. S-a vazut ca toate merg impotriva liderului social-democrat. Nici unul dintre politicienii reactivati in ultima vreme nu si-a dat insa acordul pentru alegerea facuta de Geoana.
Ceea ce ma socheaza nu este insa ca grupul lui Iliescu il respinge pe Vanghelie sa candideze, ci faptul ca Mircea Geoana inca mai crede ca un naiv ca el conduce partidul si ca toti din jurul sau il respecta ca sef. Nici pomeneala. Veti vedea ce nota de plata va avea de achitat primul om al celui mai mare partid intr-un viitor foarte apropiat. Va fi taxat inclusiv de Organizatia Bucuresti daca Sorin Oprescu sau alt politician de referinta – unul dintre ei ar putea fi Cristian Diaconescu – ar deveni omul PSD pentru Primaria Generala. Cum o fi Geoana atat de orb sa nu vada ca intra pe un drum desfundat daca va continua sa-l tina alaturi pe primarul de la 5? Un personaj care, dintr-un anumit punct de vedere, pare mai puternic decat liderul pesedist atat timp cat are curajul sa-l infrunte dur pe Ion Iliescu de fata cu membrii Biroului Permanent. A facut-o in stilul
sau original, fara sa poata fi oprit de nimeni, reprosandu-i principalului sau contestatar influenta pe care o exercita asupra taberei pro Oprescu.
Mica vangheliada a cuprins si acuzatii de natura doctrinara, fostului sef de stat fiindu-i imputat faptul ca nu mai este om de stanga cata vreme ii sprijina pe Tariceanu si pe liberali. Cum putea sa raspunda Iliescu? Evident cu argumentul ca Vanghelie nu poate sa se considere social-democrat intrucat are averi prea mari si nejustificate. Ca atare, l-a sfatuit pe candidatul lui Geoana sa termine cu vangheliadele si pomenile electorale deoarece fac rau partidului. Il vedeti dumneavoastra pe presedintele PSD capabil sa-i dea cu liberalii in cap lui Iliescu? Sau sa-i strige ca partidul risca din nou sa fie condus din umbra de interlopi? Nu prea cred. Daca ar fi fost in stare sa puna piciorul in prag si sa sustina reformarea partidului, pesedistii cu dosar penal nu mai figurau astazi in prima linie a PSD. si nu s-ar fi ajuns la acest dezechilibru decizional datorat aripilor prezente la nivelul conducerii. Ma indoiesc ca Mircea Geoana a planuit din timp un razboi cu Ion Iliescu folosindu-l pe Vanghelie pe post de cal troian in tabara liderilor traditionali. Pe astfel de scenarii nu ne putem baza. Ce banuia insa toata lumea s-a intamplat. PSD a pierdut batalia cu Primaria Generala inainte de a incepe. Exista lupte interne acerbe pentru desemnarea candidatului, fiecare tabara avand omul ei. Unii merg cu Vanghelie, altii il vor pe Oprescu. Sunt sanse insa sa apara si a treia propunere mai credibila. Va fi inca o dovada, poate cea mai clara, ca in interiorul partidului se tinteste stadiul unei noi ordini. PSD a revenit la Iliescu si Nastase.
Lustru de NATO
ucurestiul a intrat in trepidatia ultimei decade ramase pana la summit-ul NATO. Se fac exercitii de alungat ciorile si spart norii cu prastia; cei doi teroristi - oligofrenul in slapi si Omar Hayssam - sunt departe de obiectiv, asa incat ramane de neutralizat doar Isaia, care este derutat de numeroasele fete inalte care-si asteapta cerneala.
Cu asta, misiunea Romaniei s-a cam incheiat. Ne-am asumat rolul de gazda si administratia a inteles ca trebuie sa explice populatiei din Romania ce nu are voie sa faca in timpul marelui conclav. Impotriva cetatenilor s-a declansat un razboi psihologic primitiv, la care au cuplat televiziunile ce nu mai prididesc sa arate cum vor fi neutralizati teroristii, pe unde vor fi blocati manifestantii anti-NATO, care sunt potecile lasate libere bucurestenilor.
Nu vom merge nici mai bine, nici mai rau prin Capitala; facem exercitiul circulatiei blocate de cand s-a pus Videanu sa imparta bugetul municipalitatii la prietenii care lucreaza prost si incet. Oricum, oaspetii vor aprecia Bucurestiul ca un oras al bordurilor noi, fiind si acesta un inceput pe care, evident, nu-l vom continua.
Cetatenii Romaniei au insa dreptul sa se intrebe: noi cu ce ramanem dupa acest summit NATO? Care sunt interesele tarii promovate cu aceasta ocazie rarisima, dincolo de gustul mititeilor care va rupe gura Aliantei?
Presedintia si Guvernul au ramas repetente la capitolul „interes national“ chiar inainte ca lucrarile sa se fi deschis. Nu am auzit nicio precizare de substanta de la Basescu Traian sau de la Calin Popescu-Tariceanu in legatura cu pozitia tarii noastre fata de subiectele de pe agenda summit-ului. Niciun document
oficial care sa reprezinte contributia Romaniei nu a fost pus in dezbatere politica pentru a avea suportul unui sprijin mai larg. De altfel, ca si la alte reuniuni de acest fel, Romania a uitat sa existe ca voce, preferand accepturi docile, umilitoare chiar, cum a fost penibilul vot pentru aprobarea Tratatului UE, fara nicio dezbatere anterioara. Semnificativ pentru incapacitatea presedintelui de a exprima sau explica punctul de vedere al Romåniei a fost episodul revenirii de la ultima sesiune a UE, cand a transformat comunicarea cu populatia tarii intr-o penibila rafuiala cu ziaristii incomozi.
Precedentul existand, ne putem astepta ca in intalnirea cu Bush din Palatul lui Ceausescu, bantuit de spaimele trecutului si stimulat de socurile prezentului, Basescu Traian sa-i ceara presedintelui american sa-l sprijine in razboiul cu mogulii de presa sau sa solicite retragerea vizelor de intrare in SUA pentru Patriciu si familia Voiculescu. Omul nostru e in stare de orice, iar oaspetele nu-i nici el usa de biserica, fiind bun prieten cu Jack Daniel’s. Lasand gluma la o parte, pentru Romania nu se anunta vremuri usoare. Criza economica mondiala va lovi mai greu economiile mai slabe, asa incat indemnul „sa traiti bine!“ va suna ca o injuratura la situatia concreta a business-ului mare, dar mai ales pentru omul de rand. Summit-ul NATO va avea un cost substantial, pe care il va evidentia poate Curtea de Conturi, dar cheltuiala, asa cum se profileaza, poate fi considerata bani aruncati pe fereastra. Razboiul Palatelor si inconsistenta actualei puteri arata cu acest prilej fastuos ca pojghita de onorabilitate a Romaniei nu poate insela pe nimeni. Vom primi multumiri de complezenta, scuze pentru deranj si caravana lumii puternice va retine ca Bucurestiul si-a pansat putin ranile, iar Pacientul este intratabil. Cum se spune familiei - lasati-l sa se bucure pentru cat i-a ramas din mandat.
Cu asta, misiunea Romaniei s-a cam incheiat. Ne-am asumat rolul de gazda si administratia a inteles ca trebuie sa explice populatiei din Romania ce nu are voie sa faca in timpul marelui conclav. Impotriva cetatenilor s-a declansat un razboi psihologic primitiv, la care au cuplat televiziunile ce nu mai prididesc sa arate cum vor fi neutralizati teroristii, pe unde vor fi blocati manifestantii anti-NATO, care sunt potecile lasate libere bucurestenilor.
Nu vom merge nici mai bine, nici mai rau prin Capitala; facem exercitiul circulatiei blocate de cand s-a pus Videanu sa imparta bugetul municipalitatii la prietenii care lucreaza prost si incet. Oricum, oaspetii vor aprecia Bucurestiul ca un oras al bordurilor noi, fiind si acesta un inceput pe care, evident, nu-l vom continua.
Cetatenii Romaniei au insa dreptul sa se intrebe: noi cu ce ramanem dupa acest summit NATO? Care sunt interesele tarii promovate cu aceasta ocazie rarisima, dincolo de gustul mititeilor care va rupe gura Aliantei?
Presedintia si Guvernul au ramas repetente la capitolul „interes national“ chiar inainte ca lucrarile sa se fi deschis. Nu am auzit nicio precizare de substanta de la Basescu Traian sau de la Calin Popescu-Tariceanu in legatura cu pozitia tarii noastre fata de subiectele de pe agenda summit-ului. Niciun document
oficial care sa reprezinte contributia Romaniei nu a fost pus in dezbatere politica pentru a avea suportul unui sprijin mai larg. De altfel, ca si la alte reuniuni de acest fel, Romania a uitat sa existe ca voce, preferand accepturi docile, umilitoare chiar, cum a fost penibilul vot pentru aprobarea Tratatului UE, fara nicio dezbatere anterioara. Semnificativ pentru incapacitatea presedintelui de a exprima sau explica punctul de vedere al Romåniei a fost episodul revenirii de la ultima sesiune a UE, cand a transformat comunicarea cu populatia tarii intr-o penibila rafuiala cu ziaristii incomozi.
Precedentul existand, ne putem astepta ca in intalnirea cu Bush din Palatul lui Ceausescu, bantuit de spaimele trecutului si stimulat de socurile prezentului, Basescu Traian sa-i ceara presedintelui american sa-l sprijine in razboiul cu mogulii de presa sau sa solicite retragerea vizelor de intrare in SUA pentru Patriciu si familia Voiculescu. Omul nostru e in stare de orice, iar oaspetele nu-i nici el usa de biserica, fiind bun prieten cu Jack Daniel’s. Lasand gluma la o parte, pentru Romania nu se anunta vremuri usoare. Criza economica mondiala va lovi mai greu economiile mai slabe, asa incat indemnul „sa traiti bine!“ va suna ca o injuratura la situatia concreta a business-ului mare, dar mai ales pentru omul de rand. Summit-ul NATO va avea un cost substantial, pe care il va evidentia poate Curtea de Conturi, dar cheltuiala, asa cum se profileaza, poate fi considerata bani aruncati pe fereastra. Razboiul Palatelor si inconsistenta actualei puteri arata cu acest prilej fastuos ca pojghita de onorabilitate a Romaniei nu poate insela pe nimeni. Vom primi multumiri de complezenta, scuze pentru deranj si caravana lumii puternice va retine ca Bucurestiul si-a pansat putin ranile, iar Pacientul este intratabil. Cum se spune familiei - lasati-l sa se bucure pentru cat i-a ramas din mandat.
Ministrul şi morile de vânt
Paul Păcuraru, ministrul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, se pregăteşte să mai bifeze o acţiune de imagine. După spectacolul de lumini şi concursul de promisiuni de la Roma, la Castellon de la Plana, în Spania, va avea loc în perioada 12-13 aprilie, o nouă campanie
de informare şi o bursă a locurilor de muncă. Ce speră ministrul? Conform comunicatului oficial, această bursă a locurilor de muncă va avea ca scop principal prezentarea locurilor de muncă vacante care există în prezent în România, precum şi oportunitatea, pentru persoanele interesate, de a cunoaşte în detaliu aceste oferte de locuri de muncă. În cadrul acestei întâlniri lucrătorii români din Spania vor fi informaţi despre locurile de muncă vacante din România şi tendinţele de evoluţie a pieţei muncii. Vor mai fi distribuite materiale informative privind drepturile de asigurări sociale de care beneficiază în România, aspecte privind coordonarea sistemelor de securitate socială în Uniunea Europeană, riscurile muncii fără forme legale, iniţierea de afaceri
şi oportunităţile de finanţare şi formare profesională de care vor putea beneficia prin programele de finanţare europene disponibile în România. Trebuie să recunoaştem că programul elaborat de Guvern are un scop nobil, numai că cei care îl implementează sunt convinşi că se bat cu morile de vânt. În actualele condiţii socio-economice din România nu sunt şanse să readuci acasă prea mulţi lucrători români şi să rezolvi criza înregistrată pe piaţa muncii. Cel mult ne putem trezi că vor fi aduşi în ţară acei lucrători de care industria nu are nevoie. Într-adevăr construcţiile şi industria auto se dezvoltă într-un ritm alert, reclamând penuria de personal mediu şi înalt calificat. Toate bune şi frumoase, dar urmărind ceea ce se întâmplă zilele acestea la Piteşti, la Uzina Dacia, acea jenantă târguială pentru 200 de lei în plus
la salariu, vedeţi dumneavoastră un român care lucrează în străinătate să-şi împacheteze lucrurile şi să ia calea Craiovei, unde Ford a anunţat un program amplu de angajări sau pe cea a Clujului, unde Mercedes vrea să deschidă o fabrică? Eu sunt sceptic. Întreg Planul guvernamental, aşa cum este el consfinţit prin hotărâre de guvern, a fost construit din "cuţite şi pahare". Mai mult, cum am mai afirmat, el are un pronunţat caracter discriminatoriu întrucât cetăţenii români rămaşi în ţară devin automat cetăţeni de rang inferior. De ce spun acest lucru? Guvernul promite facilităţi fiscale, acces la programe cu finanţare europeană şi multe altele doar românilor care lucrează în străinătate şi care acceptă oferta de repatriere. Într-adevăr există un deficit de forţă de muncă, în special calificată, dar nu s-a făcut nimic pentru a exploata bazinul de resurse de forţă de muncă regăsit în mediul rural. Aici trebuia acţionat prin programe coerente corelate cu tendinţa de dezvoltare a pieţei forţei de muncă. Să nu uităm că 50 la sută din populaţia României este localizată în rural 30 la sută, din aceasta regăsindu-se într-un şomaj mascat. După marea dezindustrializare din 1996, când fabricile se închideau în ritm ameţitor, reconversia profesională - şi existau bani pentru aşa ceva - era amintită doar în discuţii politice. Actuala criză nu a apărut din senin. Ea era anticipată atât de autorităţile române, cât şi de organizaţiile internaţionale. De pildă, într-un Raport al Naţiunilor Unite, elaborat înaintea aderării României la Uniunea Europeană, era descrisă fidel situaţia de azi. "Susţinerea creşterii economice a României la parametri înalţi va reclama
în mod cert mână de lucru care, nefiind asigurată de generaţiile mult prea puţin numeroase născute după 1990, va trebui asigurată prin recuperarea migranţilor temporar plecaţi spre Europa mai ales în ultimii ani şi prin activizarea şomerilor de termen lung, a populaţiei rurale şi a generaţiilor aflate în preajma pensionării sau chiar la pensie (50- 65 de ani). În condiţiile în care volumul populaţiei în vârstă de muncă din România va fi din ce în ce mai mult influenţat în următoarele decenii de scăderea natalităţii instalată după 1990, România va trebui să apeleze la forţa de muncă externă, încurajând imigraţia". Acelaşi raport prezenta şi un set concret de măsuri precum restructurarea forţei de muncă; investiţia în forţa de muncă; analiza volumului şi structurii ocupării, atât la nivel naţional, cât şi în profil regional; elaborarea de politici ţintite pe vârste şi categorii profesionale; elaborarea unei strategii pe termen mediu şi lung privind imigraţia, "un proces social iminent şi cu consecinţe majore pe termen mediu şi lung; experienţa (adesea cu consecinţe negative) a ţărilor UE este foarte semnificativă pentru ce va urma în România" - se avertiza în textul Raportului. Deci Guvernul ştia toate aceste lucruri, dar nu a intervenit. Mai mult, plecarea forţei de muncă în străinătate a fost încurajată, exodul fiind privit de guvernanţi ca o afacere profitabilă, banii "căpşunarilor" devenind mină de aur pentru acoperirea deficitului de cont curent. Pentru toată această "strategie" a venit şi nota de plată. Una usturătoare forţând Guvernul la acţiuni de imagine în care se mimează grija faţă de români. Şi mai surprinzătoare mi se pare dualitatea autorităţilor în tratarea gravelor probleme de pe piaţa muncii. Bogdan Hossu, preşedintele Cartel Alfa, a observat un lucru straniu. Pe de o parte Ministerul Muncii pleacă în caravane prin Europa pentru a aduce acasă muncitorii, iar pe de altă parte Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, agenţie guvernamentală, organizează cursuri de formare pentru posturile din afara ţării oferite românilor. Se mai înţelege ceva din strategia de readucere a forţei de muncă în România?
de informare şi o bursă a locurilor de muncă. Ce speră ministrul? Conform comunicatului oficial, această bursă a locurilor de muncă va avea ca scop principal prezentarea locurilor de muncă vacante care există în prezent în România, precum şi oportunitatea, pentru persoanele interesate, de a cunoaşte în detaliu aceste oferte de locuri de muncă. În cadrul acestei întâlniri lucrătorii români din Spania vor fi informaţi despre locurile de muncă vacante din România şi tendinţele de evoluţie a pieţei muncii. Vor mai fi distribuite materiale informative privind drepturile de asigurări sociale de care beneficiază în România, aspecte privind coordonarea sistemelor de securitate socială în Uniunea Europeană, riscurile muncii fără forme legale, iniţierea de afaceri
şi oportunităţile de finanţare şi formare profesională de care vor putea beneficia prin programele de finanţare europene disponibile în România. Trebuie să recunoaştem că programul elaborat de Guvern are un scop nobil, numai că cei care îl implementează sunt convinşi că se bat cu morile de vânt. În actualele condiţii socio-economice din România nu sunt şanse să readuci acasă prea mulţi lucrători români şi să rezolvi criza înregistrată pe piaţa muncii. Cel mult ne putem trezi că vor fi aduşi în ţară acei lucrători de care industria nu are nevoie. Într-adevăr construcţiile şi industria auto se dezvoltă într-un ritm alert, reclamând penuria de personal mediu şi înalt calificat. Toate bune şi frumoase, dar urmărind ceea ce se întâmplă zilele acestea la Piteşti, la Uzina Dacia, acea jenantă târguială pentru 200 de lei în plus
la salariu, vedeţi dumneavoastră un român care lucrează în străinătate să-şi împacheteze lucrurile şi să ia calea Craiovei, unde Ford a anunţat un program amplu de angajări sau pe cea a Clujului, unde Mercedes vrea să deschidă o fabrică? Eu sunt sceptic. Întreg Planul guvernamental, aşa cum este el consfinţit prin hotărâre de guvern, a fost construit din "cuţite şi pahare". Mai mult, cum am mai afirmat, el are un pronunţat caracter discriminatoriu întrucât cetăţenii români rămaşi în ţară devin automat cetăţeni de rang inferior. De ce spun acest lucru? Guvernul promite facilităţi fiscale, acces la programe cu finanţare europeană şi multe altele doar românilor care lucrează în străinătate şi care acceptă oferta de repatriere. Într-adevăr există un deficit de forţă de muncă, în special calificată, dar nu s-a făcut nimic pentru a exploata bazinul de resurse de forţă de muncă regăsit în mediul rural. Aici trebuia acţionat prin programe coerente corelate cu tendinţa de dezvoltare a pieţei forţei de muncă. Să nu uităm că 50 la sută din populaţia României este localizată în rural 30 la sută, din aceasta regăsindu-se într-un şomaj mascat. După marea dezindustrializare din 1996, când fabricile se închideau în ritm ameţitor, reconversia profesională - şi existau bani pentru aşa ceva - era amintită doar în discuţii politice. Actuala criză nu a apărut din senin. Ea era anticipată atât de autorităţile române, cât şi de organizaţiile internaţionale. De pildă, într-un Raport al Naţiunilor Unite, elaborat înaintea aderării României la Uniunea Europeană, era descrisă fidel situaţia de azi. "Susţinerea creşterii economice a României la parametri înalţi va reclama
în mod cert mână de lucru care, nefiind asigurată de generaţiile mult prea puţin numeroase născute după 1990, va trebui asigurată prin recuperarea migranţilor temporar plecaţi spre Europa mai ales în ultimii ani şi prin activizarea şomerilor de termen lung, a populaţiei rurale şi a generaţiilor aflate în preajma pensionării sau chiar la pensie (50- 65 de ani). În condiţiile în care volumul populaţiei în vârstă de muncă din România va fi din ce în ce mai mult influenţat în următoarele decenii de scăderea natalităţii instalată după 1990, România va trebui să apeleze la forţa de muncă externă, încurajând imigraţia". Acelaşi raport prezenta şi un set concret de măsuri precum restructurarea forţei de muncă; investiţia în forţa de muncă; analiza volumului şi structurii ocupării, atât la nivel naţional, cât şi în profil regional; elaborarea de politici ţintite pe vârste şi categorii profesionale; elaborarea unei strategii pe termen mediu şi lung privind imigraţia, "un proces social iminent şi cu consecinţe majore pe termen mediu şi lung; experienţa (adesea cu consecinţe negative) a ţărilor UE este foarte semnificativă pentru ce va urma în România" - se avertiza în textul Raportului. Deci Guvernul ştia toate aceste lucruri, dar nu a intervenit. Mai mult, plecarea forţei de muncă în străinătate a fost încurajată, exodul fiind privit de guvernanţi ca o afacere profitabilă, banii "căpşunarilor" devenind mină de aur pentru acoperirea deficitului de cont curent. Pentru toată această "strategie" a venit şi nota de plată. Una usturătoare forţând Guvernul la acţiuni de imagine în care se mimează grija faţă de români. Şi mai surprinzătoare mi se pare dualitatea autorităţilor în tratarea gravelor probleme de pe piaţa muncii. Bogdan Hossu, preşedintele Cartel Alfa, a observat un lucru straniu. Pe de o parte Ministerul Muncii pleacă în caravane prin Europa pentru a aduce acasă muncitorii, iar pe de altă parte Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, agenţie guvernamentală, organizează cursuri de formare pentru posturile din afara ţării oferite românilor. Se mai înţelege ceva din strategia de readucere a forţei de muncă în România?
Prosteală pe bani mulţi
Dă-le o masă intelectualilor amărâţi, neieşiţi pe la restaurante!
Marian Vanghelie a băgat dihonia în PSD prin dorinţa sa arzătoare de a se vedea primar general. Visul de mărire al edilului de la sectorul 5 l-a lăsat în ofsaid (pentru a câta oară?) pe Mircea Geoană, care s-a trezit anunţându-l drept candidat „aproape sigur" al partidului, deşi nu obţinuse O.K.-ul Comitetului Executiv Naţional.
Vanghelie a mai reuşit să-i ridice tensiunea lui Ion Iliescu, care s-a pomenit acuzat, după ani şi ani, de o nouă „deviaţie intelectualistă", de această dată spre zona liberalilor. O adevărată blasfemie pentru fondatorul PSD, care s-a prins, în sfârşit, pe cine a crescut, ripostând: „Îmbogăţitule!".
Despre Sorin Oprescu, ce să mai vorbim?! El pare condamnat să rămână cu onoarea nereparată după două cicluri electorale în care a fost învins la mustaţă de Viorel Lis şi de Traian Băsescu. Dacă în 2005 „Doctorul" s-a ferit ca de tămâie să candideze împotriva lui Adriean Videanu, acum i-a revenit apetitul pentru administraţia locală. Ce-i drept, şi datele problemei s-au schimbat. Actualul primar al Bucureştilor şi-a dat măsura valorii, iar candidatul PD-L, oricare ar fi, nu mai poate beneficia de „valul pro-Băsescu".
Aşadar, nici pedeliştii nu se simt mai bine. Liderii marcanţi ai partidului fug de scaunul lui Videanu. Cel care se va încumeta să intre în cursa pentru Primăria Capitalei va trebui să răspundă la o serie de întrebări incomode, legate de asfaltări şi diverse alte contracte încheiate de către municipalitate.
Pe scurt, „moştenirea" le dă insomnii celor aflaţi în cărţi pentru a candida
din partea democrat-liberalilor. Unde mai pui că domnului Vasile Blaga, cândva dat ca viitor premier, i se pare mai scurt drumul din Aleea Modrogan la Piaţa Victoriei decât din Modrogan la Bulevardul Regina Elisabeta nr. 47. În fond, de ce să dai Herăstrăul pe Cişmigiul politicii?!
Din păcate, cam în aceşti termeni se pune problema. Ca şi în ceilalţi ani, nimeni nu se oboseşte să gândească vreun proiect serios de reabilitare şi dezvoltare a infrastructurii rutiere a Bucureştilor. Sau de asigurare a unor servicii de salubritate la nivel european, de către profesionişti în domeniu. În precampania electorală, se judecă mult mai „pragmatic" – negocieri, posibile funcţii, sponsorizări în bani
, prieteni şi duşmani. Ce-o mai fi, om mai vedea!
Candidaţii s-au obişnuit cu faptul că votanţii pot fi aburiţi, pe ultima sută de metri, cu vorbe şi pomeni electorale. Pen’ ce să faci entorsă la mână scriind proiecte, când poţi da o masă intelectualilor amărâţi, neieşiţi pe la restaurante de dinainte de ’89?! Şi de ce n-ai îngroşa obrazul, prostindu-i în faţă pe naivi că interminabilele şantiere din Capitală trebuiau deschise de cineva hotărât să dea o altă faţă oraşului?!
Marian Vanghelie a băgat dihonia în PSD prin dorinţa sa arzătoare de a se vedea primar general. Visul de mărire al edilului de la sectorul 5 l-a lăsat în ofsaid (pentru a câta oară?) pe Mircea Geoană, care s-a trezit anunţându-l drept candidat „aproape sigur" al partidului, deşi nu obţinuse O.K.-ul Comitetului Executiv Naţional.
Vanghelie a mai reuşit să-i ridice tensiunea lui Ion Iliescu, care s-a pomenit acuzat, după ani şi ani, de o nouă „deviaţie intelectualistă", de această dată spre zona liberalilor. O adevărată blasfemie pentru fondatorul PSD, care s-a prins, în sfârşit, pe cine a crescut, ripostând: „Îmbogăţitule!".
Despre Sorin Oprescu, ce să mai vorbim?! El pare condamnat să rămână cu onoarea nereparată după două cicluri electorale în care a fost învins la mustaţă de Viorel Lis şi de Traian Băsescu. Dacă în 2005 „Doctorul" s-a ferit ca de tămâie să candideze împotriva lui Adriean Videanu, acum i-a revenit apetitul pentru administraţia locală. Ce-i drept, şi datele problemei s-au schimbat. Actualul primar al Bucureştilor şi-a dat măsura valorii, iar candidatul PD-L, oricare ar fi, nu mai poate beneficia de „valul pro-Băsescu".
Aşadar, nici pedeliştii nu se simt mai bine. Liderii marcanţi ai partidului fug de scaunul lui Videanu. Cel care se va încumeta să intre în cursa pentru Primăria Capitalei va trebui să răspundă la o serie de întrebări incomode, legate de asfaltări şi diverse alte contracte încheiate de către municipalitate.
Pe scurt, „moştenirea" le dă insomnii celor aflaţi în cărţi pentru a candida
din partea democrat-liberalilor. Unde mai pui că domnului Vasile Blaga, cândva dat ca viitor premier, i se pare mai scurt drumul din Aleea Modrogan la Piaţa Victoriei decât din Modrogan la Bulevardul Regina Elisabeta nr. 47. În fond, de ce să dai Herăstrăul pe Cişmigiul politicii?!
Din păcate, cam în aceşti termeni se pune problema. Ca şi în ceilalţi ani, nimeni nu se oboseşte să gândească vreun proiect serios de reabilitare şi dezvoltare a infrastructurii rutiere a Bucureştilor. Sau de asigurare a unor servicii de salubritate la nivel european, de către profesionişti în domeniu. În precampania electorală, se judecă mult mai „pragmatic" – negocieri, posibile funcţii, sponsorizări în bani
, prieteni şi duşmani. Ce-o mai fi, om mai vedea!
Candidaţii s-au obişnuit cu faptul că votanţii pot fi aburiţi, pe ultima sută de metri, cu vorbe şi pomeni electorale. Pen’ ce să faci entorsă la mână scriind proiecte, când poţi da o masă intelectualilor amărâţi, neieşiţi pe la restaurante de dinainte de ’89?! Şi de ce n-ai îngroşa obrazul, prostindu-i în faţă pe naivi că interminabilele şantiere din Capitală trebuiau deschise de cineva hotărât să dea o altă faţă oraşului?!
Marean si tara lui
Alo, tovarasi, desteptarea! Da, da, cu dumneavoastra vorbesc, cei care cititi aceste rinduri, baieti subtiri, cu scoli inalte, doamne trecute prin MBA si masterate, viitori absolventi de Harvard sau fosti invitati ai saloanelor regale.
Nu zic ca n-ati avea un cuvint de spus, da’ se aude slab si e intrerupt de vuietul prin care se instaureaza vremurile noi. Si-aveti un mare dezavantaj, bai, acestia: sinteti putini, cu oase slabe!
Vreti o oglinda mare pusa deasupra Romaniei? Iat-o, priviti atent in ea si-o sa vedeti zimbetul fals-rusinat al lui Marean Vanghelie aratindu-si stinga si dindu-i o smetie ideologico-doctrinara chiar mentorului Iliescu. Caci Marean de azi nu mai e cel de ieri care lasa, umil, la poarta vilei din Pangratti, sacosele incarcate cu de-ale gurii pentru nea Nelu si doamna Nina. Lui Marean i-a crescut stinga de la atita servit cu dreapta si, intre timp, i s-a pregatit o tara gata sa-l accepte.
Toti baietii finuti si ingroziti de faptul ca ar putea avea in fruntea Capitalei si, de ce nu, in fruntea guvernului ori chiar a tarii un Marean strivit sub greutatea clipei istorice in care ar trebui sa semneze acordul predicatului cu subiectul ar face bine sa deschida ochii mari si sa priveasca in oglinda pusa peste Romania.
Tara in care cea mai vizionata productie tv a momentului se numeste „Inima de tiganca“. Un milion de romani se distreaza in fiecare seara cu serialul preferat, in care a vorbi si a te purta cit mai aproape de usa cortului au devenit motive de mindrie si de performanta actoriceasca inclusiv pentru niste artisti despre care mai credeam cindva ca au reusit sa se ridice deasupra vremurilor.
Serialul e misto si are si-o clona, mai putin reusita, e adevarat, la Antena 1. In ordine descrescatoare, lumea romaneasca a zilelor noastre se uita cu nesat la meciurile de fotbal la care se injura zdravan in tribune, la celebrele stiri de la ora cinci, la Elodia si la fantoma ei sau a altcuiva ori la saltimbanci care transforma orice subiect politic intr-o manea de seara acompaniata strident de acorduri de laptop. Cele mai mari cresteri de tiraje in presa scrisa le au tabloidele. Exemplarele insumate ale deja celebrelor „Libertatea“, „Cancan“ si „Click!“, la care se adauga cele vindute de tabloide ceva mai mici si mai putin vioaie, se apropie de milionul de cópii.
Toate doamnele speriate de aratarea numita Marean Vanghelie sa faca bine sa ia lectii de toleranta de la fetele care deschid in fiecare saptamina, cu o placere nebuna, revistele de birfa si paparazzi, in paginile carora, pe poze mari, se lafaie vedetele noii Romanii, numitii Boschet, Costelus, Elena, Poponet si multi, multi altii.
Delicatilor domni care inca mai cred ca politica romaneasca e rezervata indivizilor cu carte le recomand o analiza aprofundata a infratirii PNTCD cu PNG din care a rezultat incestuoasa desemnare a unui candidat comun la alegerile pentru primaria Bucurestilor. Deci se poate!
Alo, tovarasi, treziti-va! Da, da, cu dumneavoastra vorbesc, cei care cititi aceste rinduri pe laptop, apoi va urcati in masina si injurati mizeria din jur. Romania adevarata nu arata ca pe Magheru si nici ca in Piata
Sfatului. Tara in care traim astazi e croita in asa fel incit Marean Vanghelie si toti cei care-l vor urma o pot purta oriunde vor dori ei. Le vine ca turnata, se simt bine in ea si nu mai e mult pina in ziua in care o vor cumpara si-o vor duce acasa sa vada impreuna, pe canapea, ultimul episod din serialul preferat. Cel in care eroul Marean invinge tocilarii apatici si resemnati care strimbau din nas cind auzeau de Romania.
Nu zic ca n-ati avea un cuvint de spus, da’ se aude slab si e intrerupt de vuietul prin care se instaureaza vremurile noi. Si-aveti un mare dezavantaj, bai, acestia: sinteti putini, cu oase slabe!
Vreti o oglinda mare pusa deasupra Romaniei? Iat-o, priviti atent in ea si-o sa vedeti zimbetul fals-rusinat al lui Marean Vanghelie aratindu-si stinga si dindu-i o smetie ideologico-doctrinara chiar mentorului Iliescu. Caci Marean de azi nu mai e cel de ieri care lasa, umil, la poarta vilei din Pangratti, sacosele incarcate cu de-ale gurii pentru nea Nelu si doamna Nina. Lui Marean i-a crescut stinga de la atita servit cu dreapta si, intre timp, i s-a pregatit o tara gata sa-l accepte.
Toti baietii finuti si ingroziti de faptul ca ar putea avea in fruntea Capitalei si, de ce nu, in fruntea guvernului ori chiar a tarii un Marean strivit sub greutatea clipei istorice in care ar trebui sa semneze acordul predicatului cu subiectul ar face bine sa deschida ochii mari si sa priveasca in oglinda pusa peste Romania.
Tara in care cea mai vizionata productie tv a momentului se numeste „Inima de tiganca“. Un milion de romani se distreaza in fiecare seara cu serialul preferat, in care a vorbi si a te purta cit mai aproape de usa cortului au devenit motive de mindrie si de performanta actoriceasca inclusiv pentru niste artisti despre care mai credeam cindva ca au reusit sa se ridice deasupra vremurilor.
Serialul e misto si are si-o clona, mai putin reusita, e adevarat, la Antena 1. In ordine descrescatoare, lumea romaneasca a zilelor noastre se uita cu nesat la meciurile de fotbal la care se injura zdravan in tribune, la celebrele stiri de la ora cinci, la Elodia si la fantoma ei sau a altcuiva ori la saltimbanci care transforma orice subiect politic intr-o manea de seara acompaniata strident de acorduri de laptop. Cele mai mari cresteri de tiraje in presa scrisa le au tabloidele. Exemplarele insumate ale deja celebrelor „Libertatea“, „Cancan“ si „Click!“, la care se adauga cele vindute de tabloide ceva mai mici si mai putin vioaie, se apropie de milionul de cópii.
Toate doamnele speriate de aratarea numita Marean Vanghelie sa faca bine sa ia lectii de toleranta de la fetele care deschid in fiecare saptamina, cu o placere nebuna, revistele de birfa si paparazzi, in paginile carora, pe poze mari, se lafaie vedetele noii Romanii, numitii Boschet, Costelus, Elena, Poponet si multi, multi altii.
Delicatilor domni care inca mai cred ca politica romaneasca e rezervata indivizilor cu carte le recomand o analiza aprofundata a infratirii PNTCD cu PNG din care a rezultat incestuoasa desemnare a unui candidat comun la alegerile pentru primaria Bucurestilor. Deci se poate!
Alo, tovarasi, treziti-va! Da, da, cu dumneavoastra vorbesc, cei care cititi aceste rinduri pe laptop, apoi va urcati in masina si injurati mizeria din jur. Romania adevarata nu arata ca pe Magheru si nici ca in Piata
Sfatului. Tara in care traim astazi e croita in asa fel incit Marean Vanghelie si toti cei care-l vor urma o pot purta oriunde vor dori ei. Le vine ca turnata, se simt bine in ea si nu mai e mult pina in ziua in care o vor cumpara si-o vor duce acasa sa vada impreuna, pe canapea, ultimul episod din serialul preferat. Cel in care eroul Marean invinge tocilarii apatici si resemnati care strimbau din nas cind auzeau de Romania.
Nu câinii sunt de vină!
"Noi i-am aruncat în stradă, iar primăriile i-au lăsat să se înmulţească. Ei, câinii fără stăpân, încearcă să supravieţuiască în jungla urbană. Trebuie să ne protejăm de muşcătura lor, dar nu avem dreptul să-i măcelărim!"
Plecând de la cazul profesoarei de desen sfâşiate pe una dintre străzile Capitalei, „Evenimentul zilei“ a demarat o campanie
intitulată „Ce facem cu maidanezii?“. Demersul jurnalistic se bazează pe amploarea pericolului reprezentat de câinii vagabonzi.
Cifrele sunt îngrozitoare: anual, peste 10.000 de bucureşteni, dintre care 2.000 de copii, se prezintă la spital cu muşcături de câine. Bilanţul fiecărei zile este, în medie, de 22 de adulţi şi 6 copii. Şi asta numai în Capitală! Şi numai în ceea ce priveşte cazurile raportate medical! Extinzând problema la nivelul întregii ţări şi adăugând situaţiile în care cei muşcaţi nu se prezintă la medic
, rezultă un tablou înfricoşător. Convieţuim cu un pericol de dimensiuni epidemice, dar închidem ochii şi mergem mai departe. Eventual, ne rugăm să nu fim noi cei muşcaţi. Noi sau ai noştri - copii, părinţi, bunici...
Cum s-a ajuns aici şi ce e de făcut? Din păcate, prima tentaţie, mai ales din partea celor păţiţi, este să se răzbune pe câini. Să măcelărească animalele nimănui, călcându-le cu maşina, zdrobindu-le picioarele, rupându-le şira spinării ori strivindu-le ţeasta cu ranga.
Vă implor: nu faceţi asta! Trec peste aspectul „câinele - cel mai bun prieten al omului“ şi ajung la situaţia bietelor vieţuitoare. Fără stăpân, fără culcuş, fără hrană, dar cu duşmani la tot pasul, maidanezii sunt condamnaţi la o luptă nemiloasă pentru supravieţuire. Şi nu ei sunt de vină că au ajuns în situaţia asta! Vinovaţi suntem noi, oamenii, pentru că atunci când n-am mai avut nevoie de ei sau când nu i-am mai putut ţine, i-am aruncat în stradă. Atunci le-am făcut o primă nedreptate!
Mulţi au murit rapid, nereuşind să se adapteze junglei urbane. Supravieţuitorii au urmat cursul firesc al lumii vii: s-au organizat în haite, s-au înmulţit şi au învăţat să-şi procure hrană. De nevoie, au învăţat şi să se apere. De exemplu, dacă dai cu piciorul într-un câine sau dacă-l calci din greşeală, instinctul lui natural
îi spune să te muşte. Iar o căţea cu pui va fi întotdeauna agresivă cu cei care-i pătrund în „spaţiul vital“. În condiţii similare, şi omul se sălbăticeşte şi devine agresiv. Paralela maidanezi- boschetari nu-i este favorabilă omului.
Noi, oamenii, i-am aruncat în stradă când, construind blocuri, n-am mai avut curţi pentru ei. Noi, prin reprezentanţii noştri la primării, ne prefacem de 18 ani că rezolvăm problema, dar de fapt nu rezolvăm nimic. Dacă maidanezii ar fi fost sterilizaţi în anii ’90, acum n-ar mai exista haite pe străzile marilor oraşe. Pur şi simplu, „rasa“ maidanezilor s-ar fi stins natural.
Pentru toţi cetăţenii muşcaţi de câinii vagabonzi, vom pune tunurile pe primării. Au avut obligaţia legală de a rezolva problema, au avut chiar şi bani
- zeci de milioane de euro -, dar le-au interesat doar şperţurile. Începem cu cazul profesoarei de desen hăcuite de un maidanez. O vom susţine în intenţia ei de a da în judecată Primăria Capitalei, oferindu-i, gratuit, asistenţă juridică. Vrem să fie despăgubită pentru că pătimeşte din cauza indolenţei unor funcţionari. Şi mai vrem să creăm un precedent juridic, astfel încât fiecare muşcătură de maidanez să fie plătită scump de somnoroşii pripăşiţi prin primării. Cine ştie, poate aşa se vor trezi.
Plecând de la cazul profesoarei de desen sfâşiate pe una dintre străzile Capitalei, „Evenimentul zilei“ a demarat o campanie
intitulată „Ce facem cu maidanezii?“. Demersul jurnalistic se bazează pe amploarea pericolului reprezentat de câinii vagabonzi.
Cifrele sunt îngrozitoare: anual, peste 10.000 de bucureşteni, dintre care 2.000 de copii, se prezintă la spital cu muşcături de câine. Bilanţul fiecărei zile este, în medie, de 22 de adulţi şi 6 copii. Şi asta numai în Capitală! Şi numai în ceea ce priveşte cazurile raportate medical! Extinzând problema la nivelul întregii ţări şi adăugând situaţiile în care cei muşcaţi nu se prezintă la medic
, rezultă un tablou înfricoşător. Convieţuim cu un pericol de dimensiuni epidemice, dar închidem ochii şi mergem mai departe. Eventual, ne rugăm să nu fim noi cei muşcaţi. Noi sau ai noştri - copii, părinţi, bunici...
Cum s-a ajuns aici şi ce e de făcut? Din păcate, prima tentaţie, mai ales din partea celor păţiţi, este să se răzbune pe câini. Să măcelărească animalele nimănui, călcându-le cu maşina, zdrobindu-le picioarele, rupându-le şira spinării ori strivindu-le ţeasta cu ranga.
Vă implor: nu faceţi asta! Trec peste aspectul „câinele - cel mai bun prieten al omului“ şi ajung la situaţia bietelor vieţuitoare. Fără stăpân, fără culcuş, fără hrană, dar cu duşmani la tot pasul, maidanezii sunt condamnaţi la o luptă nemiloasă pentru supravieţuire. Şi nu ei sunt de vină că au ajuns în situaţia asta! Vinovaţi suntem noi, oamenii, pentru că atunci când n-am mai avut nevoie de ei sau când nu i-am mai putut ţine, i-am aruncat în stradă. Atunci le-am făcut o primă nedreptate!
Mulţi au murit rapid, nereuşind să se adapteze junglei urbane. Supravieţuitorii au urmat cursul firesc al lumii vii: s-au organizat în haite, s-au înmulţit şi au învăţat să-şi procure hrană. De nevoie, au învăţat şi să se apere. De exemplu, dacă dai cu piciorul într-un câine sau dacă-l calci din greşeală, instinctul lui natural
îi spune să te muşte. Iar o căţea cu pui va fi întotdeauna agresivă cu cei care-i pătrund în „spaţiul vital“. În condiţii similare, şi omul se sălbăticeşte şi devine agresiv. Paralela maidanezi- boschetari nu-i este favorabilă omului.
Noi, oamenii, i-am aruncat în stradă când, construind blocuri, n-am mai avut curţi pentru ei. Noi, prin reprezentanţii noştri la primării, ne prefacem de 18 ani că rezolvăm problema, dar de fapt nu rezolvăm nimic. Dacă maidanezii ar fi fost sterilizaţi în anii ’90, acum n-ar mai exista haite pe străzile marilor oraşe. Pur şi simplu, „rasa“ maidanezilor s-ar fi stins natural.
Pentru toţi cetăţenii muşcaţi de câinii vagabonzi, vom pune tunurile pe primării. Au avut obligaţia legală de a rezolva problema, au avut chiar şi bani
- zeci de milioane de euro -, dar le-au interesat doar şperţurile. Începem cu cazul profesoarei de desen hăcuite de un maidanez. O vom susţine în intenţia ei de a da în judecată Primăria Capitalei, oferindu-i, gratuit, asistenţă juridică. Vrem să fie despăgubită pentru că pătimeşte din cauza indolenţei unor funcţionari. Şi mai vrem să creăm un precedent juridic, astfel încât fiecare muşcătură de maidanez să fie plătită scump de somnoroşii pripăşiţi prin primării. Cine ştie, poate aşa se vor trezi.
Ce va spune Putin la Bucuresti
Tarul tuturor Rusiilor se va afla la Bucuresti saptamana viitoare si toata lumea se intreaba ce mesaj va transmite Aliantei Nord Atlantice
. Putin si-a trimis deja tareviciul Medvedev la inaintare sa-si incordeze vorbele in presa britanica pe probleme de securitate globala. Colegul permanent al lui Putin, inca de la disparitia URSS, Medvedev nu ne-a spus nimic nou, ceva ce nu ar fi spus locatarul Kremlinului. Mesajul este simplu: daca Ucraina si Georgia intra in NATO atunci vom avea o problema grava de securitate in Europa. Nimic nou, supararea Rusiei pe invitarea Georgiei si Ucrainei in NATO este garantata.
Dincolo de vorbe, mult mai importante sunt faptele. Iar strategii Kremlinului au prevazut cu multa vreme in urma avansul NATO - si mai mult decat atat: au luat din timp masurile necesare de contracarare. O prima astfel de masura a fost luata inca din martie 2007, atunci cand Rusia si-a stabilit programul inspectiilor militare in cadrul Tratatului privind Fortele Conventionale din Europa (CFE). Tarile semnatare ale tratatului CFE isi garanteaza reciproc dreptul la inspectarea diverselor locatii militare - iar calendarul acestor inspectii este stabilit in luna martie a fiecarui an. In martie 2007 Moscova a anuntat un calendar de inspectii care se oprea brusc in luna noiembrie a aceluiasi an. Evenimentele s-au succedat apoi in crescendo: pe 26 aprilie, Putin a amenintat cu retragerea Rusiei din Tratatul CFE starnind uimirea presei internationale. In iunie 2007, la Viena s-a desfasurat o conferinta a statelor semnatare ale tratatului CFE - fara nici un rezultat notabil, iar in iulie Putin a emis un decret privind suspendarea aplicarii tratatului CFE care urma sa intre in vigoare peste cinci luni de zile. Motivul enuntat in acest decret: "circumstante extraordinare care afecteaza securitatea Rusiei si necesita masuri imediate". Semnalul fusese dat inca din martie - Rusia nu mai avea de gand sa se supuna constrangerilor CFE de limitare a trupelor conventionale din Europa asa ca a renuntat in toamna la inspectii, tocmai pentru a putea refuza inspectii pe teritoriul sau. Rusia are o situatie speciala in CFE: acest tratat se aplica doar pana la limita muntilor Urali. Astfel ca "limitarea fortelor conventionale" a insemnat pentru Moscova suirea tancurilor si artileriei grele in trenuri si bagarea lor la vaselina dincolo de Urali. In consecinta, suspendarea tratatului CFE inseamna pentru Moscova suirea tancurilor si artileriei grele in trenuri si repozitionarea lor la granitele Europei. Europa nu are ce si de unde sa aduca: fostele tari din Tratatul de la Varsovia si-au taiat armele si le-au vandut la fier vechi. Planificarea strategica a Rusiei s-a dovedit a fi fara cusur.
Lovitura cea mai grea in tot acest joc geopolitic a suferit-o Republica Moldova: efectivele rusesti stationate in Transnistria isi pot creste forta de izbire si numarul in mod exponential practic peste noapte. Greu de crezut ca observatorii Uniunii Europene vor putea face mai mult decat sa-si noteze in carnetele intrarea in Transnistria a unor garnituri de tren pline de tancuri. Astfel ca verva anti-romaneasca a lui Voronin este mult mai usor de inteles in conditiile in care nu a primit decat niste "mda-uri" sceptice de la Moscova.
Acestea sunt faptele - Putin isi poate permite de acum sa se joace cu vorbele la Summit-ul NATO de la Bucuresti. Poate fi acid
, ironic, agresiv sau - daca vrea sa ii puna pe ganduri pe occidentali - chiar sa nu mai vina de loc la Bucuresti si sa trimita un reprezentant oarecare. Oricum, raportul Ministerului rus de Externe pe anul trecut a precizat ca nu diplomatia de la Moscova se ocupa cu blocarea initiativelor romanesti la Marea Neagra. Ucraina a primit inca o data deja traditionala amenintare de primavara cu inchiderea gazelor naturale
. Basarabia ramane in continuare sub ocupatie rusa. Dincolo de cuvinte, mesajul lui Putin este clar si simplu: statele Europei de Est n-au decat sa adere unde si cum vor ele (sub stricta observatie!) insa nici un centimetru din Uniunea Sovietica dinainte de Al Doilea Razboi Mondial nu va iesi de sub influenta Moscovei.
. Putin si-a trimis deja tareviciul Medvedev la inaintare sa-si incordeze vorbele in presa britanica pe probleme de securitate globala. Colegul permanent al lui Putin, inca de la disparitia URSS, Medvedev nu ne-a spus nimic nou, ceva ce nu ar fi spus locatarul Kremlinului. Mesajul este simplu: daca Ucraina si Georgia intra in NATO atunci vom avea o problema grava de securitate in Europa. Nimic nou, supararea Rusiei pe invitarea Georgiei si Ucrainei in NATO este garantata.
Dincolo de vorbe, mult mai importante sunt faptele. Iar strategii Kremlinului au prevazut cu multa vreme in urma avansul NATO - si mai mult decat atat: au luat din timp masurile necesare de contracarare. O prima astfel de masura a fost luata inca din martie 2007, atunci cand Rusia si-a stabilit programul inspectiilor militare in cadrul Tratatului privind Fortele Conventionale din Europa (CFE). Tarile semnatare ale tratatului CFE isi garanteaza reciproc dreptul la inspectarea diverselor locatii militare - iar calendarul acestor inspectii este stabilit in luna martie a fiecarui an. In martie 2007 Moscova a anuntat un calendar de inspectii care se oprea brusc in luna noiembrie a aceluiasi an. Evenimentele s-au succedat apoi in crescendo: pe 26 aprilie, Putin a amenintat cu retragerea Rusiei din Tratatul CFE starnind uimirea presei internationale. In iunie 2007, la Viena s-a desfasurat o conferinta a statelor semnatare ale tratatului CFE - fara nici un rezultat notabil, iar in iulie Putin a emis un decret privind suspendarea aplicarii tratatului CFE care urma sa intre in vigoare peste cinci luni de zile. Motivul enuntat in acest decret: "circumstante extraordinare care afecteaza securitatea Rusiei si necesita masuri imediate". Semnalul fusese dat inca din martie - Rusia nu mai avea de gand sa se supuna constrangerilor CFE de limitare a trupelor conventionale din Europa asa ca a renuntat in toamna la inspectii, tocmai pentru a putea refuza inspectii pe teritoriul sau. Rusia are o situatie speciala in CFE: acest tratat se aplica doar pana la limita muntilor Urali. Astfel ca "limitarea fortelor conventionale" a insemnat pentru Moscova suirea tancurilor si artileriei grele in trenuri si bagarea lor la vaselina dincolo de Urali. In consecinta, suspendarea tratatului CFE inseamna pentru Moscova suirea tancurilor si artileriei grele in trenuri si repozitionarea lor la granitele Europei. Europa nu are ce si de unde sa aduca: fostele tari din Tratatul de la Varsovia si-au taiat armele si le-au vandut la fier vechi. Planificarea strategica a Rusiei s-a dovedit a fi fara cusur.
Lovitura cea mai grea in tot acest joc geopolitic a suferit-o Republica Moldova: efectivele rusesti stationate in Transnistria isi pot creste forta de izbire si numarul in mod exponential practic peste noapte. Greu de crezut ca observatorii Uniunii Europene vor putea face mai mult decat sa-si noteze in carnetele intrarea in Transnistria a unor garnituri de tren pline de tancuri. Astfel ca verva anti-romaneasca a lui Voronin este mult mai usor de inteles in conditiile in care nu a primit decat niste "mda-uri" sceptice de la Moscova.
Acestea sunt faptele - Putin isi poate permite de acum sa se joace cu vorbele la Summit-ul NATO de la Bucuresti. Poate fi acid
, ironic, agresiv sau - daca vrea sa ii puna pe ganduri pe occidentali - chiar sa nu mai vina de loc la Bucuresti si sa trimita un reprezentant oarecare. Oricum, raportul Ministerului rus de Externe pe anul trecut a precizat ca nu diplomatia de la Moscova se ocupa cu blocarea initiativelor romanesti la Marea Neagra. Ucraina a primit inca o data deja traditionala amenintare de primavara cu inchiderea gazelor naturale
. Basarabia ramane in continuare sub ocupatie rusa. Dincolo de cuvinte, mesajul lui Putin este clar si simplu: statele Europei de Est n-au decat sa adere unde si cum vor ele (sub stricta observatie!) insa nici un centimetru din Uniunea Sovietica dinainte de Al Doilea Razboi Mondial nu va iesi de sub influenta Moscovei.
NATO frântă că ţi-am dres-o!
Tatăl nostru, carele eşti în ceruri, dă-ne nouă summit măcar de două ori pe an şi nu ne duce pre noi în ambuteiaje, ci ne mântuieşte de primarul Videanu. Amin.
Mă fre la ochi şi nu-mi vine să cred: e un iureş în Bucureşti, ca pe vremea Răposatului, când punea de-o vizită de lucru! Ba mai rău. Adică mai bine. Se linge asfaltul până străluceşte, se curăţă copacii cu detergent, frunză cu frunză, se dau gata şantiere peste noapte, se pun indicatoare – fraţilor, in-di-ca-toa-re! De-astea chiar n-aţi văzut: cică „spre cartierul Berceni” (acolo-i spitalu’ ăla bunu’, mai înţeleg), dar chiar şi „spre Drumu Taberei”, „spre Colentina”. În ţara unde orbecăi şi dai geamu jos să mai întrebi câte-un biciclist pe unde te afli, aflăm şi noi, în fine, încotro ne îndreptăm.
Ştiţi adânitura aia de pe Poligrafiei colţ cu Expoziţiei? Ce zic eu? Un crater. Groapa tuturor Marianelor cu maşină mică; mai slabe de înger, o nimereau toate, sistematic.Ştiţi ce s-a întâmplat acum cu groapa aia? N-o să mă credeţi: au asfaltat-o!
Mai ţineţi minte Summitul Franofoniei de-acu vreo doi ani? Cum să nu-l ţineţi că s-a şmotruit şi-atunci, s-au făcut Bucureştii bec (s-au pus şi becuri pe stâlpi). De la francofoni moştenim semaforizarea aia deşteaptă din Piaţa Victoriei, pentru care trebuie să le remerciem. Cum era până la summit? Veneai de pe 1 Mai, să te duci spre Perla. Stăteai în intersecţie, ca să traversezi Piaţa, te găseau rudele a doua zi, tot acolo, dar vorbind singur. Acum e rezolvată. Merge intersecţia ca unsă cu vaselină.
Am ieşit în oraş şi vă jur: plantează flori într-o veselie. Au înflorit nişte magnolii, o frumuseţe. Poate-s de plasti şi le-au înflorit de probă, da’ arată beton, pardon – boboc. Peste câteva zile o s-avem şi crizanteme, foarte plăcut, bine lucrat. Stropesc străzile, curăţă băncile din parcuri cu periuţa de dinţi, o să ne facă edilii ăştia de n-o să mai ştim cum ne cheamă nici cu buletinul în mână! Ce-o să vadă din toate aceste minunăţii Bush sau Putin, din goana maşinii, de la 150 pe oră, nu mai contează. Important e că mai ciugulesc şi bucureştenii câte ceva, după ce se termină praznicul internaţional.
Ce se-ntâmplă (ca să satisfacem şi curiozitatea d-lui preşedinte Văcăroiu)? Păi, se-ntâmplă ca pe la noi, prin România, ca la noi acasă. Te pui pe treabă când ai musafiri. Deparazitezi, deretici, dormi în cada de baie ca să-i instalezi pe ei confortabil, le dai tot ce-ai mai bun, că trebuie să faci impresie. Pe urmă musafirii se duc, da, tot mai rămâi cu câte ceva: cu zugrăveala proaspătă, cu garniturile de la chiuvetă schimbate.
Bonus la summit, cetăţeanul primeşte şi ceva zile libere (care se vor adăuga la celelalte, ca să se adune de-o juma’ de an). Pe arterele mari n-o să mai fie coşuri de gunoi (de parc-ar fi fost până acum cine ştie ce), ca teroriştii să nu arunce, din greşeală, odată cu pachetul de biscuiţi (sunt morţi după biscuiţi) şi bomba de mână – s-o pună unde trebuie. O să vedem însă toată salubritatea în stradă, cu ecuson NATO: cum arunci o coajă de banană, cum plonjează ăştia s-o ridice şi s-o ducă la analize.
O să fie pavoazate bordurile cu hârtie creponată (numai bune de scos după şi de returnat la export şi de adus altele) vine şi Videanu de pe Coasta de Azur ca să se fotografieze cu stropitoarele, c-a lui este Capitala, şi marea asfaltare, şi comisionul, acum şi până la sfârşitul mandatului. Amin.
Mă fre la ochi şi nu-mi vine să cred: e un iureş în Bucureşti, ca pe vremea Răposatului, când punea de-o vizită de lucru! Ba mai rău. Adică mai bine. Se linge asfaltul până străluceşte, se curăţă copacii cu detergent, frunză cu frunză, se dau gata şantiere peste noapte, se pun indicatoare – fraţilor, in-di-ca-toa-re! De-astea chiar n-aţi văzut: cică „spre cartierul Berceni” (acolo-i spitalu’ ăla bunu’, mai înţeleg), dar chiar şi „spre Drumu Taberei”, „spre Colentina”. În ţara unde orbecăi şi dai geamu jos să mai întrebi câte-un biciclist pe unde te afli, aflăm şi noi, în fine, încotro ne îndreptăm.
Ştiţi adânitura aia de pe Poligrafiei colţ cu Expoziţiei? Ce zic eu? Un crater. Groapa tuturor Marianelor cu maşină mică; mai slabe de înger, o nimereau toate, sistematic.Ştiţi ce s-a întâmplat acum cu groapa aia? N-o să mă credeţi: au asfaltat-o!
Mai ţineţi minte Summitul Franofoniei de-acu vreo doi ani? Cum să nu-l ţineţi că s-a şmotruit şi-atunci, s-au făcut Bucureştii bec (s-au pus şi becuri pe stâlpi). De la francofoni moştenim semaforizarea aia deşteaptă din Piaţa Victoriei, pentru care trebuie să le remerciem. Cum era până la summit? Veneai de pe 1 Mai, să te duci spre Perla. Stăteai în intersecţie, ca să traversezi Piaţa, te găseau rudele a doua zi, tot acolo, dar vorbind singur. Acum e rezolvată. Merge intersecţia ca unsă cu vaselină.
Am ieşit în oraş şi vă jur: plantează flori într-o veselie. Au înflorit nişte magnolii, o frumuseţe. Poate-s de plasti şi le-au înflorit de probă, da’ arată beton, pardon – boboc. Peste câteva zile o s-avem şi crizanteme, foarte plăcut, bine lucrat. Stropesc străzile, curăţă băncile din parcuri cu periuţa de dinţi, o să ne facă edilii ăştia de n-o să mai ştim cum ne cheamă nici cu buletinul în mână! Ce-o să vadă din toate aceste minunăţii Bush sau Putin, din goana maşinii, de la 150 pe oră, nu mai contează. Important e că mai ciugulesc şi bucureştenii câte ceva, după ce se termină praznicul internaţional.
Ce se-ntâmplă (ca să satisfacem şi curiozitatea d-lui preşedinte Văcăroiu)? Păi, se-ntâmplă ca pe la noi, prin România, ca la noi acasă. Te pui pe treabă când ai musafiri. Deparazitezi, deretici, dormi în cada de baie ca să-i instalezi pe ei confortabil, le dai tot ce-ai mai bun, că trebuie să faci impresie. Pe urmă musafirii se duc, da, tot mai rămâi cu câte ceva: cu zugrăveala proaspătă, cu garniturile de la chiuvetă schimbate.
Bonus la summit, cetăţeanul primeşte şi ceva zile libere (care se vor adăuga la celelalte, ca să se adune de-o juma’ de an). Pe arterele mari n-o să mai fie coşuri de gunoi (de parc-ar fi fost până acum cine ştie ce), ca teroriştii să nu arunce, din greşeală, odată cu pachetul de biscuiţi (sunt morţi după biscuiţi) şi bomba de mână – s-o pună unde trebuie. O să vedem însă toată salubritatea în stradă, cu ecuson NATO: cum arunci o coajă de banană, cum plonjează ăştia s-o ridice şi s-o ducă la analize.
O să fie pavoazate bordurile cu hârtie creponată (numai bune de scos după şi de returnat la export şi de adus altele) vine şi Videanu de pe Coasta de Azur ca să se fotografieze cu stropitoarele, c-a lui este Capitala, şi marea asfaltare, şi comisionul, acum şi până la sfârşitul mandatului. Amin.
CSAT a ridicat gradul de alertă teroristă
Marţi, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a discutat despre organizarea Summitului NATO de săptămîna viitoare de la Bucureşti.
Potrivit unui comunicat de presă, CSAT a decis ridicarea gradului de alertă teroristă de la codul albastru - adică precaut, la cel galben - adică moderat.
În Bucureşti vor fi luate măsuri speciale pentru acest summit, dintre care unele privesc circulaţia în anumite zone ale oraşului.
La şedinţa CSAT s-a hotărât ridicarea gradului de alertă teroristă. Măsura nu este în principal o urmare a unor informaţii noi despre existenţa unor intenţii teroriste.
Gradul de alertă teroristă a fost ridicat pentru că evenimentul la care participă zeci de şefi de stat din ţările membre NATO şi nu numai presupune de la sine un asemenea grad sporit de alertă, care permite serviciilor speciale o mai mare marjă de acţiune.
La Şedinţa CSAT de marţi au participat, pe lângă membri de drept, mai mulţi invitaţi.
Printre aceştia s-au numărat primarul capitalei Adrian Videanu şi directorul responsabil cu infrastructura capitalei Gheorghe Udrişte.
Restricţii de circulaţie
Pe de altă parte, consiliul municipal a aprobat marţi la primărie măsurile de circulaţie care vor fi luate cu ocazia summitului.
Potrivit hotărârii consiliului, în perioada 27 martie - 5 aprilie se va delimita culoarul special securizat pentru deplasarea delegaţiilor oficiale.
Nu înseamnă că şi circulaţia va fi restricţionată de pe data de 27 martie. Pe data de 29 martie se va face însă o simulare.
Zilele trecute Ministerul de Interne a anunţat care sunt bulevardele pe care circulaţia va fi restricţionată. Este vorba de culoarul special de la aeroportul Henri Coandă pînă la Palatul Parlamentului, şi de închiderea mai multor străzi din jurul Palatului Parlamentului în care se vor ţine lucrările summit-ului.
Mai exact în timpul summit-ului va fi interzisă circulaţia pe bulevardele regina Elisabeta, Eroii Sanitari, Geniului, pe şoseaua Cotroceni, pe strada Gheorghe Marinescu şi pe şoseaua Panduri în sensul către piaţa Leu.
Pe aceste străzi şi pe trotuarele lor pe perioada summit-ului va fi interzisă şi parcarea autovehiculelor.
Potrivit unui comunicat de presă, CSAT a decis ridicarea gradului de alertă teroristă de la codul albastru - adică precaut, la cel galben - adică moderat.
În Bucureşti vor fi luate măsuri speciale pentru acest summit, dintre care unele privesc circulaţia în anumite zone ale oraşului.
La şedinţa CSAT s-a hotărât ridicarea gradului de alertă teroristă. Măsura nu este în principal o urmare a unor informaţii noi despre existenţa unor intenţii teroriste.
Gradul de alertă teroristă a fost ridicat pentru că evenimentul la care participă zeci de şefi de stat din ţările membre NATO şi nu numai presupune de la sine un asemenea grad sporit de alertă, care permite serviciilor speciale o mai mare marjă de acţiune.
La Şedinţa CSAT de marţi au participat, pe lângă membri de drept, mai mulţi invitaţi.
Printre aceştia s-au numărat primarul capitalei Adrian Videanu şi directorul responsabil cu infrastructura capitalei Gheorghe Udrişte.
Restricţii de circulaţie
Pe de altă parte, consiliul municipal a aprobat marţi la primărie măsurile de circulaţie care vor fi luate cu ocazia summitului.
Potrivit hotărârii consiliului, în perioada 27 martie - 5 aprilie se va delimita culoarul special securizat pentru deplasarea delegaţiilor oficiale.
Nu înseamnă că şi circulaţia va fi restricţionată de pe data de 27 martie. Pe data de 29 martie se va face însă o simulare.
Zilele trecute Ministerul de Interne a anunţat care sunt bulevardele pe care circulaţia va fi restricţionată. Este vorba de culoarul special de la aeroportul Henri Coandă pînă la Palatul Parlamentului, şi de închiderea mai multor străzi din jurul Palatului Parlamentului în care se vor ţine lucrările summit-ului.
Mai exact în timpul summit-ului va fi interzisă circulaţia pe bulevardele regina Elisabeta, Eroii Sanitari, Geniului, pe şoseaua Cotroceni, pe strada Gheorghe Marinescu şi pe şoseaua Panduri în sensul către piaţa Leu.
Pe aceste străzi şi pe trotuarele lor pe perioada summit-ului va fi interzisă şi parcarea autovehiculelor.
Turism PNL religios şi electoral
În fiecare sâmbătă şi duminică, de cinci săptămâni, 8 autocare tocmite de Partidul Naţional Liberal îi plimbă pe bucureşteni la 8 mănăstiri din preajma Capitalei: Căldăruşani, Pasărea, Cernica, Antim, Plumbuita, Pisiota, Snagov şi Ghighiu. Turiştii – în special vârstnici – sunt însoţiţi de unul sau mai mulţi dintre candidaţii liberali la Primăria Capitalei şi primăriile de sector. După cum ne-a mărturisit, Ludovic Orban, ministrul Transporturilor şi candidatul PNL la Capitală, a participat în fiecare săptămână la aceste excursii: „Am fost şi sâmbăta care a trecut. Duminică n-am putut, fiindcă a fost ziua soţiei şi am stat acasă, să o sărbătorim”. Orban susţine că nu le cere companionilor din autocare să îl voteze: „Discutăm liber, aşa cum o face orice om în asemenea împrejurare. Evident, dezbatem şi problemele Bucureştiului”.
După un tur u autocarul, care cuprinde 4 din cele 8 mănăstiri, excursioniştii sunt invitaţi şi la restaurantul Snagov, din complexul Astoria, pentru o masă copioasă, dar „evident, de post”, după cum întăreşte Orban.
Fatura săptămânală pentru „Traseul Turistic Religios”, cum şi-au botezat liberalii acţiunea religioasă şi electorală, se ridică la 6.500 de euro. Banii sunt achitaţi din cotizaţiile membrilor PNL, susţine organizatorul, Florin Melciu, preşedintele de tineret al PNL sector 2 şi director adjunct la Institutul Naţional de Administraţie (INA).
Organizatorii „Traseului” susţin că orice bucureştean poate participa. „Racolările” se fac exclusiv din stradă, arată Melciu. Caravane ale liberalilor se mişcă prin Bucureşti – zilnic, se mută pe altă stradă şi împart invitaţii din partea lui Ludovic Orban. Cei interesaţi trebuie doar să se programeze telefonic – în acest scop fiind rezervată chiar o linie verde Romtelecom. Mai apoi, în autocare, excursioniştilor li se oferă pliante în care sunt prezentate mănăstirile ce urmează a fi vizitate, alături de mesaje din partea lui Orban şi a candidaţilor PNL la sectoarele 2 (Dragoş Dincă, director INA), 3 (Mihai Comănescu), 4 (Andrei Petrescu), 5 (Cristian Banu) şi 6 (Antonel Tănase, secretar de stat în Ministerul Transporturilor).
Dacă cei din urmă se rezumă în a descrie excursia ca pe o „fugă în afara nebuniei urbane”, pentru a „respira şi altceva decât noxe”, Orban nu scapă prilejul de a arunca săgeţi „pioase” spre cei pe care şi-ar dori să-i numească predecesorii săi – Traian Băsescu şi Adriean Videanu. „Publicitatea a devenit o a doua viaţă, iar puţinele lucruri care au îmbunătăţit oraşul s-au transformat în simple afaceri
. Cea mai vitregită latură a Capitalei a fost cea spirituală, până şi Catedrala Neamului devenind o miză de dispută politică. Ce să mai vorbim de mănăstirile din jurul Bucureştilor, rămase ignorate complet ca şi locuri ce merită a fi promovate, pentru valoarea lor intrinsecă. Dacă nu au reprezentat un obiectiv de investiţie, dacă nu au suscitat interes deoarece nu au nevoie de borduri noi, administraţia locală nu le-a trecut în niciun program de popularizare”, spune Orban.
Florin Melciu arată că programul „Primăvară liberală”, din care face parte şi „Traseul religios” este programat să ţină până... în luna septembrie 2008.
După un tur u autocarul, care cuprinde 4 din cele 8 mănăstiri, excursioniştii sunt invitaţi şi la restaurantul Snagov, din complexul Astoria, pentru o masă copioasă, dar „evident, de post”, după cum întăreşte Orban.
Fatura săptămânală pentru „Traseul Turistic Religios”, cum şi-au botezat liberalii acţiunea religioasă şi electorală, se ridică la 6.500 de euro. Banii sunt achitaţi din cotizaţiile membrilor PNL, susţine organizatorul, Florin Melciu, preşedintele de tineret al PNL sector 2 şi director adjunct la Institutul Naţional de Administraţie (INA).
Organizatorii „Traseului” susţin că orice bucureştean poate participa. „Racolările” se fac exclusiv din stradă, arată Melciu. Caravane ale liberalilor se mişcă prin Bucureşti – zilnic, se mută pe altă stradă şi împart invitaţii din partea lui Ludovic Orban. Cei interesaţi trebuie doar să se programeze telefonic – în acest scop fiind rezervată chiar o linie verde Romtelecom. Mai apoi, în autocare, excursioniştilor li se oferă pliante în care sunt prezentate mănăstirile ce urmează a fi vizitate, alături de mesaje din partea lui Orban şi a candidaţilor PNL la sectoarele 2 (Dragoş Dincă, director INA), 3 (Mihai Comănescu), 4 (Andrei Petrescu), 5 (Cristian Banu) şi 6 (Antonel Tănase, secretar de stat în Ministerul Transporturilor).
Dacă cei din urmă se rezumă în a descrie excursia ca pe o „fugă în afara nebuniei urbane”, pentru a „respira şi altceva decât noxe”, Orban nu scapă prilejul de a arunca săgeţi „pioase” spre cei pe care şi-ar dori să-i numească predecesorii săi – Traian Băsescu şi Adriean Videanu. „Publicitatea a devenit o a doua viaţă, iar puţinele lucruri care au îmbunătăţit oraşul s-au transformat în simple afaceri
. Cea mai vitregită latură a Capitalei a fost cea spirituală, până şi Catedrala Neamului devenind o miză de dispută politică. Ce să mai vorbim de mănăstirile din jurul Bucureştilor, rămase ignorate complet ca şi locuri ce merită a fi promovate, pentru valoarea lor intrinsecă. Dacă nu au reprezentat un obiectiv de investiţie, dacă nu au suscitat interes deoarece nu au nevoie de borduri noi, administraţia locală nu le-a trecut în niciun program de popularizare”, spune Orban.
Florin Melciu arată că programul „Primăvară liberală”, din care face parte şi „Traseul religios” este programat să ţină până... în luna septembrie 2008.
Codru de pomana
Cu trei luni inainte de alegerile locale, PNL incearca sa transforme Biserica in agent electoral * 47 de parlamentari liberali, in frunte cu presedintele Camerei Deputatilor, Bogdan Olteanu, au initiat un proiect de lege prin carese doreste improprietarirea manastirilor cu paduri ce le administrau in perioada interbelica * In acest mod, PNL spera sa primeasca ajutorul Bisericii pentru captarea cat mai multor voturi
Partidul National Liberal incearca sa transforme Biserica intr-un agent electoral in preajma apropiatelor alegeri locale. Un grup de 47 de parlamentari PNL, in frunte cu presedintele Camerei Deputatilor, Bogdan Olteanu, a initiat un proiect de lege prin care se doreste improprietarirea manastirilor din jurul marilor orase cu padurile pe care le administrau in perioada interbelica. Cele mai importante paduri ce ar putea fi date manastirilor se afla in jurul Bucurestiului, in principal, dar si in mari bazine electorale. Astfel, este posibil ca PNL sa spere in ajutorul Bisericii pentru captarea cat mai multor voturi. Mai ales in Capitala, unde candidatul Ludovic Orban pleaca cu sansa a doua, daca nu chiar a treia. Proiectul a fost depus la Parlament urmand sa fie dezbatut de cele doua camere.
La sfarsitul lunii februarie, un grup de 47 de parlamentari PNL, in frunte cu presedintele Camerei Deputatilor, a depus un proiect de lege care vizeaza modificarea si completarea art.29 din Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere. Potrivit legislatiei actuale, au fost improprietarite, cu pana la 30 ha, centrele eparhiale, protoieriile, manastirile, schiturile, parohiile, filiile si alte structuri ale unitatilor de cult.
De aceste prevederi au beneficiat si unitatile de cult care au avut paduri doar "in administrare
sau inzestrare". Prin acest nou proiect de lege se are in vedere ca improprietarirea acestor structuri bisericesti sa respecte suprafetele de padure detinute de acestea in baza unei legi din 1937. Pe de alta parte, centrele eparhiale, protoieriile, manastirile, schiturile, parohiile, filiile si alte structuri ale unitatilor de cult care au primit padure in proprietate in baza Legii nr. 1/2000, dar nu se regasesc pe lista legii interbelice, vor ramane cu padurea primita. Pentru a putea raspunde cererilor de improprietarire, unitatile de cult vor primi padure si pe alte amplasamente, dar vor beneficia de comasare, daca solicita.
Masura reparatorie
Conform initiatorilor, acest proiect de lege se vrea o masura reparatorie, considerand ca Legea nr. 1/2000 nu poate fi aplicata in spiritul ei. Povestea acestor paduri incepe cu secularizarea averilor manastiresti, de pe vremea lui Cuza. Initiatorii considera ca, in martie 1937, a fost promovata o alta lege (n.r. - Legea inzestrarii manastirilor cu paduri si teren agricol), pentru a indrepta, "partial", actul de secularizare, si a atribuit unor manastiri, "in perpetua si deplina folosinta", aproximativ 20.000 ha. Parlamentarii PNL au considerat ca, prin Legea nr. 1/2000, legiuitorul si-a manifestat intentia de a atribui in proprietate suprafetele primite in folosinta, se arata in Expunerea de motive a proiectului PNL. "Pentru suprafetele ce exced limita de 30 ha, Legea nr. 1/2000 a prevazut restituirea acestora in forma de proprietate sau folosinta avuta initial. Insa aceasta prevedere este inaplicabila si nu a produs
pana in prezent nici un fel de efect", se arata in Expunerea de motive. Initiatorii PNL sustin ca nici una dintre anexele normelor metodologice ale Legii nr. 1/2000 nu prevede si nu are cum sa prevada modalitatea concreta prin care se restituie folosinta unei suprafete forestiere. Din acest motiv, suprafete cu vegetatie forestiera atribuite cu un scop precis si nobil si pentru acoperirea unor necesitati nu pot fi folosite de catre beneficiarii lor din cauza unui cadru legislativ care, desi isi propune un act de reparatie, este incapabil sa dea curs acestui deziderat", se arata in Expunerea de motive.
Decretul interbelic, 19.000 de hectare de padure pentru manastiri
Prin decretul - lege nr. 1340 din 1938 statul a fost autorizat "sa atribuie, in deplina si perpetua folosinta unor manastiri ortodoxe din tara, o suprafata de padure in intindere totala de circa 18.800 ha si alte terenuri in suprafata de cel mult 600 ha din proprietatile sale". Actul are in vedere asigurarea veniturilor necesare acestor unitati de cult "exclusiv pentru restaurarea cladirilor monumente istorice, apartinand acestor manastiri, precum si pentru intretinerea diferitelor scoli, ateliere, tipografii, aziluri, orfelinate, institutii de asistenta sociala si sanitara existente sau care se vor infiinta in aceste manastiri", precizeaza Decretul-lege.
In plus
, modul de administrare si folosirea veniturilor obtinute in urma exploatarii padurilor erau controlate de o comisie compusa din Patriarhul Romaniei, ministrul Cultelor si ministrul Agriculturii. Cele mai insemnate inzestrari s-au produs la manastirile din jurul Bucurestiului. De altfel, tot aici se concentreaza si cele mai mari interese imobiliare.
Decret aplicat printr-o alta lege
Decretul - lege nr. 1340 din 1938, prin care se inzestreaza anumite manastiri ortodoxe, este pus in practica printr-un alt act normativ, prin Legea nr. 851 din 23 noiembrie 1942. Interesant este faptul ca, prin aceasta lege, se instituie modul de administrare atat pentru padurile ce fac obiectul Decretului-lege din 1937, a altor paduri apartinand Bisericii Ortodoxe, dar si "pentru padurile cedate spre folosinta Mitropoliilor si Episcopiilor Greco-Catolice, Romano-Catolice si Luterana". Inseamna ca mai multe confesiuni crestine s-au supus acelorasi reguli interbelice, dar numai una beneficiaza de un act normativ considerat reparator. De aici, se poate trage concluzia ca si aceste confesiuni pot solicita improprietarirea cu padurile avute in administrare in perioada interbelica, la fel ca Biserica Ortodoxa.
Rationamentul poate merge si mai departe, si aceeasi masura poate fi solicitata sa se aplice si in alte cazuri de bunuri avute in folosinta si, in cele din urma, cerute pentru improprietarire. Pentru ca precedentul ar putea fi creat.
Ioan Ghise "Legea este necesara"
Deputatul PNL Ioan Ghise, unul din initiatorii legii, a afirmat ca proiectul este destinat sa completeze cadrul legislativ privind restituirile proprietatilor. Liberalul sustine ca legea este necesara, fapt asupra caruia s-a convenit in interiorul grupurilor parlamentare ale PNL. In privinta crearii unui eventual precedent care sa justifice revendicarile si altor culte in afara Bisericii Ortodoxe, Ghise a spus ca asemenea revendicari ar fi justificate.
Sulfina Barbu "Vom cere garantii"
Fostul ministru al Mediului, Sulfina Barbu, sustine ca orice reglementare in acest sens va trebui sa prevada garantii clare ca normele de mediu vor fi respectate. PD-L va cere garantii ca manastirile nu vor primi drept discretionar de exploatare a padurilor. "Este vorba de o suprafata imensa de padure. Trebuie sa fim siguri ca padurea va ramane padure, ca va fi pazita, igienizata si ca proprietarul isi va permite sa intretina padurea si sa plateasca impozitele aferente", a spus Sulfina Barbu. Aceasta a adaugat ca si in tarile in care padurile sunt in proprietate privata normele de exploatare sunt foarte stricte. Sulfina Barbu a aratat ca normele europene impun, pentru o tara ca Romania, o suprafata impadurita de 27-28% din teritoriu, conditie care nu este respectata actualmente.
Petre Daea "Legea nu-i prea sfanta"
Senatorul PSD Petre Daea a apreciat proiectul de lege ca fiind de neacceptat. "Mi se par o aventura proiectele de lege care se pot masura in pasi electorali", a spus pesedistul. Acesta considera ca domeniul restituirii padurilor este unul prea sensibil pentru a fi reglementat printr-o asemenea lege, mai ales ca gestiunea padurilor retrocedate s-a dovedit pana acum defectuoasa. Senatorul PSD i-a acuzat explicit ca incearca sa promoveze legea in scop exclusiv electoral indiferent de consecintele pe care le-ar avea asupra padurilor din jurul Capitalei. "Chiar daca are miros de tamaie, legea asta nu-i prea sfanta", a conchis Daea.
Federatia pentru Apararea Padurilor contesta proiectul
Reprezentantii Federatiei pentru Apararea Padurilor (FAP) solicita Parlamentului Romaniei sa nu dea curs acestei initiative legislative care urmareste transformarea padurii, unul dintre cei mai importanti factori de protectie ai mediului, in capital electoral si sa respecte ideea justitiara a Legilor 18/1991 si 1/2000 privind reconstituirea dreptului de proprietate si nu de improprietarire.
"Aceasta propunere, cat si prevederea initiala prin care unitatile de cult stipulate in Legea nr. 1/2000 beneficiaza prin constituire (dobandesc in proprietate) de suprafete de terenuri forestiere in limita a 30 ha din suprafetele pe care le au in folosinta sau inzestrare, incalca prevederile art.136 din Constitutie", a afirmat, ieri, intr-o conferinta de presa, Marian Stoicescu, presedintele Federatiei. FAP sustine ca Biserica Ortodoxa Romana a avut drept de folosinta asupra unor paduri, in anul 1937. Apoi, in anul 1941, prin Decretul - lege 1848, aceste proprietati au fost trecute in administrarea statului, CAPS, institutie echivalenta Romsilva de azi, ca urmare a utilizarii irationale a padurilor si a proastei administrari. Pana acum, BOR a primit 11.000 ha de padure, fiind de retrocedat-improprietarit alte 9000 de ha. "Exista posibilitatea sa apara si alti beneficiari, in urma promovarii acestui proiect de lege, Biserica Ortodoxa Romana fiind folosita in acest caz", a completat Marian Stoicescu.
Manastirile inzestrate
I. Arhiepiscopia Bucurestilor -
total 4388 ha
1. Manastirea Cernica - 600 ha
2. Man. Caldarusani - 285 ha
3. Man. Zamfira - 215 ha
4. Man. Viforata - 200 ha
5. Man. Pasarea - 348 ha
6. Man. Antim Ivireanu - 600 ha
7. Man. Tiganesti - 300 ha
8. Man. Comana - 100 ha
9. Man. Toplita - 200 ha
10. Man. Negru-Voda - 250 ha
11. Man. Namaesti - 50 ha
12. Man. Surorilor de caritate Bucuresti - 600 ha
13. Man. Snagov - 300 ha
14. Man. Ghighiu - 100 ha
15. Man. Cheia - 120 ha
16. Schitul Techirghiol al Patriarhiei - 100 ha
17. Schitul Pestera Ialomicioarei - 20 ha
II. Episcopia Ramnicului Noului Severin -
total 3200 ha
18. Man. Tismana - 500 ha
19. Man. Horezu - 600 ha
20. Man. Cozia - 400 ha
21. Man. Polovraci - 300 ha
22. Man. Arnota - 400 ha
23. Man. Bistrita - 400 ha
24. Schitul Lainici - 100 ha
25. Schitul Crasna - 123 ha
26. Schitul Stramba - 77 ha
27. Man. Govora - 100 ha
28. Man. Dintr-un Lemn - 100 ha
29. Schitul Mamul - 50 ha
30. Schitul Surpatele - 50 ha
III. Episcopia Buzaului -
total 361 ha
31. Man. Ciolanu - 201 ha
32. Man. Cotesti - 40 ha
33. Man. Varzaresti - 70 ha
34. Man. Dalhauti - 25 ha
35. Man. Rogoz - 25 ha
IV. Episcopia Dunarea de Jos - total 1.400 ha
36. Man. Cocos - 400 ha
37. Man. Cilic Dere - 600 ha
38. Man. Saon - 400 ha
V. Episcopia Romanului -
total 310 ha
39. Man. Bogdana - 150 ha
40. Man. Giurgeni - 50 ha
41. Man. Buciumeni (Tecuci) - 30 ha
42. Man. Sihastru (Tecuci) - 20 ha
43. Man. Trotusanu (Putna) - 30 ha
44. Man. Sf. Ion -30 ha
VI. Episcopia Husilor -
total 480 ha
45. Man. Adam - 250 ha
46. Man. Dobrovat - 150 ha
47. Man. Malinesti (Vaslui) - 30 ha
48. Schitul Rafaila - 25 ha
49. Schitul Bujorani - 25 ha
VII. Arhiepiscopia Iasi - total 3175 ha
50. Man. Agapia - 600 ha
51. Man. Varatec - 600 ha
52. Man. Agafton - 267 ha
53. Man. Bistrita - 400 ha
54. Man. Rasca - 158 ha
55. Man. Horaita - 200 ha
56. Man. Slatina - 200 ha
57. Man. Durau - 100 ha
58. Man. Pangarati - 500 ha
59. Man. Vorona - 100 ha
60. Schitul Boureni - 50 ha
VIII. Arhiepiscopia Chisinaului -
total 1000 ha
61. Man. Noul Neamt - 300 ha
62. Man. Capriana - 200 ha
63. Man. Suruceni - 121 ha
64. Man. Curchi - 100 ha
65. Man. Harbovat - 100 ha
66. Man. Raciula - 79 ha
67. Man. Tipova - 50 ha
IX. Episcopia Hotinului -
total 436 ha
69. Man. Jabca - 300 ha
70. Man. Rughi - 100 ha
71. Schitul Bocancea - 36 ha
X. Arhiepiscopia Alba-Iulia - Sibiu - total 1100 ha
72. Man. Sambata de Sus - 1.000 ha
73. Schitul Paltinis - 100 ha
XI. Episcopia Clujului
74. Man. Sf. Elisabeta - 300 ha
XII. Episcopia Caransebesului
75. Man. Izvorul Miron - 550 ha
XIII. Episcopia Oradea
76. Man. Isbuc - 300 ha
XIV. Episcopia Aradului -
total 400 ha
77. Man. Hodos Bodrog - 300 ha
78. Man. Lipova - 100 ha
XV. Episcopia Constantei -
total 200 ha
79. Man. Gherontie Episcopul - 100 ha
80. Man. Sf. Elena de la Mare - 50 ha
81. Man. Sf. Cruce de Leac - 50 ha
XVI. Episcopia Argesului -
total 900 ha
82. Man. Turnu - 650 ha
83. Man. Valeni - 150 ha
84. Man. Stanisoara - 50 ha
85. Man. Robaia - 50 ha
XVII. Episcopia Maramuresului - total 300 ha
86. Man. Dragomiresti - 200 ha
87. Schitul Vagas - 100 ha
Exemplu pentru altii
Initiativa legislata a PNL deschide drumul unor mari improprietariri.
Cel mai cunoscut caz este cel referitor la Fondul Bisericesc Ortodox Roman din Bucovina, care solicita 192.000 ha de padure in partea de nord a Moldovei. Si aici este aceeasi problema, pentru ca Fondul a avut in folosinta padurile solicitate pentru retrocedare. In 2004, Guvernul PSD a ajuns la un compromis, in special cu arhiepiscolul Sucevei si Radautilor, IPS Pimen (foto), si a emis o ordonanta de urgenta prin care 90.000 ha de padure ajungeau in proprietatea Fondului Bisericesc Ortodox. Ironia face ca, dupa piederea alegerilor, tot PSD sa conteste actul normativ, iar Curtea Constitutionala sa constate invaliditatea actului normativ. De atunci, Fondul Bisericesc Ortodox a inregistrat mai multe infrangeri in justitie, procesul fiind inca pe rol.
Parintele Ionut Corduneanu, consilierul jurdic al Patriarhiei Romane
"Act de reparatie"
"Acest proiect de lege, al unui grup de deputati, este un act de reparatie. Asa il consideram, pentru ca reda cultelor ceea ce le fusese atribuit in perioada interbelica pentru a fi utilizat, pentru intretinerea unor monumente istorice. Beneficiarii acelor suprafete de padure primite in vesnica si perpetua folosinta au fost manastiri-monumente istorice. Statul si-a dat seama ca nu are cum sa le intretina singur si a incercat sa redea cultelor ceea ce le luase in urma resecularizarilor, sa le redea posibilitatea de a-si autointretine acele monumente, care altfel se degradau vizibil. Nici statul nu reusea sa ajute si le lua si cultelor posibilitatea de a se autofinanta. Cu Romsilva este ce a fost intotdeauna. Orice inseamna retrocedare de fond forestier ii deranjeaza teribil.
PS Andrei, Episcop de Alba
"Este bun acest proiect"
"Eu cred ca este bun acest proiect de lege pentru ca, atunci cand padurile au fost date ca inzestrare manastirilor, sau in folosinta, nu s-a gandit nimeni ca vor fi luate inapoi. Doar perioada de care ne aducem aminte cu tristete, perioada comunista, a despuiat Biserica de toate mijloacele de supravietuire. Asa ca ar fi foarte bun acest proiect. Acum probabil si ca, fiind perioada electorala, sa se grabeasca sa rezolve problema asta. Dar acest lucru oricum trebuia rezolvat. Daca se rezolva ar fi foarte bine, pentru ca de ani de zile se tergiverseaza. Mai exista insa o lege care zice ca unele bunuri care au fost date cultelor religioase in folosinta pe 50 sau pe 99 de ani, pot trece in proprietatea acestora. Aceasta lege exista".
Parintele Lavrentie, staretul Manastirii Caldarusani
"Sa nu fie propaganda electorala"
"Este foarte bine. Dar sunt 17 ani din 1990, de cand ne amagesc. Sa nu fie cumva doar propaganda electorala, care dureaza doar pana la alegeri si dupa care sa nu vedem nimic. Ar fi exceptional, dar ei fac chestia asta si o amana de la o alegere la alta.
Partidul National Liberal incearca sa transforme Biserica intr-un agent electoral in preajma apropiatelor alegeri locale. Un grup de 47 de parlamentari PNL, in frunte cu presedintele Camerei Deputatilor, Bogdan Olteanu, a initiat un proiect de lege prin care se doreste improprietarirea manastirilor din jurul marilor orase cu padurile pe care le administrau in perioada interbelica. Cele mai importante paduri ce ar putea fi date manastirilor se afla in jurul Bucurestiului, in principal, dar si in mari bazine electorale. Astfel, este posibil ca PNL sa spere in ajutorul Bisericii pentru captarea cat mai multor voturi. Mai ales in Capitala, unde candidatul Ludovic Orban pleaca cu sansa a doua, daca nu chiar a treia. Proiectul a fost depus la Parlament urmand sa fie dezbatut de cele doua camere.
La sfarsitul lunii februarie, un grup de 47 de parlamentari PNL, in frunte cu presedintele Camerei Deputatilor, a depus un proiect de lege care vizeaza modificarea si completarea art.29 din Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere. Potrivit legislatiei actuale, au fost improprietarite, cu pana la 30 ha, centrele eparhiale, protoieriile, manastirile, schiturile, parohiile, filiile si alte structuri ale unitatilor de cult.
De aceste prevederi au beneficiat si unitatile de cult care au avut paduri doar "in administrare
sau inzestrare". Prin acest nou proiect de lege se are in vedere ca improprietarirea acestor structuri bisericesti sa respecte suprafetele de padure detinute de acestea in baza unei legi din 1937. Pe de alta parte, centrele eparhiale, protoieriile, manastirile, schiturile, parohiile, filiile si alte structuri ale unitatilor de cult care au primit padure in proprietate in baza Legii nr. 1/2000, dar nu se regasesc pe lista legii interbelice, vor ramane cu padurea primita. Pentru a putea raspunde cererilor de improprietarire, unitatile de cult vor primi padure si pe alte amplasamente, dar vor beneficia de comasare, daca solicita.
Masura reparatorie
Conform initiatorilor, acest proiect de lege se vrea o masura reparatorie, considerand ca Legea nr. 1/2000 nu poate fi aplicata in spiritul ei. Povestea acestor paduri incepe cu secularizarea averilor manastiresti, de pe vremea lui Cuza. Initiatorii considera ca, in martie 1937, a fost promovata o alta lege (n.r. - Legea inzestrarii manastirilor cu paduri si teren agricol), pentru a indrepta, "partial", actul de secularizare, si a atribuit unor manastiri, "in perpetua si deplina folosinta", aproximativ 20.000 ha. Parlamentarii PNL au considerat ca, prin Legea nr. 1/2000, legiuitorul si-a manifestat intentia de a atribui in proprietate suprafetele primite in folosinta, se arata in Expunerea de motive a proiectului PNL. "Pentru suprafetele ce exced limita de 30 ha, Legea nr. 1/2000 a prevazut restituirea acestora in forma de proprietate sau folosinta avuta initial. Insa aceasta prevedere este inaplicabila si nu a produs
pana in prezent nici un fel de efect", se arata in Expunerea de motive. Initiatorii PNL sustin ca nici una dintre anexele normelor metodologice ale Legii nr. 1/2000 nu prevede si nu are cum sa prevada modalitatea concreta prin care se restituie folosinta unei suprafete forestiere. Din acest motiv, suprafete cu vegetatie forestiera atribuite cu un scop precis si nobil si pentru acoperirea unor necesitati nu pot fi folosite de catre beneficiarii lor din cauza unui cadru legislativ care, desi isi propune un act de reparatie, este incapabil sa dea curs acestui deziderat", se arata in Expunerea de motive.
Decretul interbelic, 19.000 de hectare de padure pentru manastiri
Prin decretul - lege nr. 1340 din 1938 statul a fost autorizat "sa atribuie, in deplina si perpetua folosinta unor manastiri ortodoxe din tara, o suprafata de padure in intindere totala de circa 18.800 ha si alte terenuri in suprafata de cel mult 600 ha din proprietatile sale". Actul are in vedere asigurarea veniturilor necesare acestor unitati de cult "exclusiv pentru restaurarea cladirilor monumente istorice, apartinand acestor manastiri, precum si pentru intretinerea diferitelor scoli, ateliere, tipografii, aziluri, orfelinate, institutii de asistenta sociala si sanitara existente sau care se vor infiinta in aceste manastiri", precizeaza Decretul-lege.
In plus
, modul de administrare si folosirea veniturilor obtinute in urma exploatarii padurilor erau controlate de o comisie compusa din Patriarhul Romaniei, ministrul Cultelor si ministrul Agriculturii. Cele mai insemnate inzestrari s-au produs la manastirile din jurul Bucurestiului. De altfel, tot aici se concentreaza si cele mai mari interese imobiliare.
Decret aplicat printr-o alta lege
Decretul - lege nr. 1340 din 1938, prin care se inzestreaza anumite manastiri ortodoxe, este pus in practica printr-un alt act normativ, prin Legea nr. 851 din 23 noiembrie 1942. Interesant este faptul ca, prin aceasta lege, se instituie modul de administrare atat pentru padurile ce fac obiectul Decretului-lege din 1937, a altor paduri apartinand Bisericii Ortodoxe, dar si "pentru padurile cedate spre folosinta Mitropoliilor si Episcopiilor Greco-Catolice, Romano-Catolice si Luterana". Inseamna ca mai multe confesiuni crestine s-au supus acelorasi reguli interbelice, dar numai una beneficiaza de un act normativ considerat reparator. De aici, se poate trage concluzia ca si aceste confesiuni pot solicita improprietarirea cu padurile avute in administrare in perioada interbelica, la fel ca Biserica Ortodoxa.
Rationamentul poate merge si mai departe, si aceeasi masura poate fi solicitata sa se aplice si in alte cazuri de bunuri avute in folosinta si, in cele din urma, cerute pentru improprietarire. Pentru ca precedentul ar putea fi creat.
Ioan Ghise "Legea este necesara"
Deputatul PNL Ioan Ghise, unul din initiatorii legii, a afirmat ca proiectul este destinat sa completeze cadrul legislativ privind restituirile proprietatilor. Liberalul sustine ca legea este necesara, fapt asupra caruia s-a convenit in interiorul grupurilor parlamentare ale PNL. In privinta crearii unui eventual precedent care sa justifice revendicarile si altor culte in afara Bisericii Ortodoxe, Ghise a spus ca asemenea revendicari ar fi justificate.
Sulfina Barbu "Vom cere garantii"
Fostul ministru al Mediului, Sulfina Barbu, sustine ca orice reglementare in acest sens va trebui sa prevada garantii clare ca normele de mediu vor fi respectate. PD-L va cere garantii ca manastirile nu vor primi drept discretionar de exploatare a padurilor. "Este vorba de o suprafata imensa de padure. Trebuie sa fim siguri ca padurea va ramane padure, ca va fi pazita, igienizata si ca proprietarul isi va permite sa intretina padurea si sa plateasca impozitele aferente", a spus Sulfina Barbu. Aceasta a adaugat ca si in tarile in care padurile sunt in proprietate privata normele de exploatare sunt foarte stricte. Sulfina Barbu a aratat ca normele europene impun, pentru o tara ca Romania, o suprafata impadurita de 27-28% din teritoriu, conditie care nu este respectata actualmente.
Petre Daea "Legea nu-i prea sfanta"
Senatorul PSD Petre Daea a apreciat proiectul de lege ca fiind de neacceptat. "Mi se par o aventura proiectele de lege care se pot masura in pasi electorali", a spus pesedistul. Acesta considera ca domeniul restituirii padurilor este unul prea sensibil pentru a fi reglementat printr-o asemenea lege, mai ales ca gestiunea padurilor retrocedate s-a dovedit pana acum defectuoasa. Senatorul PSD i-a acuzat explicit ca incearca sa promoveze legea in scop exclusiv electoral indiferent de consecintele pe care le-ar avea asupra padurilor din jurul Capitalei. "Chiar daca are miros de tamaie, legea asta nu-i prea sfanta", a conchis Daea.
Federatia pentru Apararea Padurilor contesta proiectul
Reprezentantii Federatiei pentru Apararea Padurilor (FAP) solicita Parlamentului Romaniei sa nu dea curs acestei initiative legislative care urmareste transformarea padurii, unul dintre cei mai importanti factori de protectie ai mediului, in capital electoral si sa respecte ideea justitiara a Legilor 18/1991 si 1/2000 privind reconstituirea dreptului de proprietate si nu de improprietarire.
"Aceasta propunere, cat si prevederea initiala prin care unitatile de cult stipulate in Legea nr. 1/2000 beneficiaza prin constituire (dobandesc in proprietate) de suprafete de terenuri forestiere in limita a 30 ha din suprafetele pe care le au in folosinta sau inzestrare, incalca prevederile art.136 din Constitutie", a afirmat, ieri, intr-o conferinta de presa, Marian Stoicescu, presedintele Federatiei. FAP sustine ca Biserica Ortodoxa Romana a avut drept de folosinta asupra unor paduri, in anul 1937. Apoi, in anul 1941, prin Decretul - lege 1848, aceste proprietati au fost trecute in administrarea statului, CAPS, institutie echivalenta Romsilva de azi, ca urmare a utilizarii irationale a padurilor si a proastei administrari. Pana acum, BOR a primit 11.000 ha de padure, fiind de retrocedat-improprietarit alte 9000 de ha. "Exista posibilitatea sa apara si alti beneficiari, in urma promovarii acestui proiect de lege, Biserica Ortodoxa Romana fiind folosita in acest caz", a completat Marian Stoicescu.
Manastirile inzestrate
I. Arhiepiscopia Bucurestilor -
total 4388 ha
1. Manastirea Cernica - 600 ha
2. Man. Caldarusani - 285 ha
3. Man. Zamfira - 215 ha
4. Man. Viforata - 200 ha
5. Man. Pasarea - 348 ha
6. Man. Antim Ivireanu - 600 ha
7. Man. Tiganesti - 300 ha
8. Man. Comana - 100 ha
9. Man. Toplita - 200 ha
10. Man. Negru-Voda - 250 ha
11. Man. Namaesti - 50 ha
12. Man. Surorilor de caritate Bucuresti - 600 ha
13. Man. Snagov - 300 ha
14. Man. Ghighiu - 100 ha
15. Man. Cheia - 120 ha
16. Schitul Techirghiol al Patriarhiei - 100 ha
17. Schitul Pestera Ialomicioarei - 20 ha
II. Episcopia Ramnicului Noului Severin -
total 3200 ha
18. Man. Tismana - 500 ha
19. Man. Horezu - 600 ha
20. Man. Cozia - 400 ha
21. Man. Polovraci - 300 ha
22. Man. Arnota - 400 ha
23. Man. Bistrita - 400 ha
24. Schitul Lainici - 100 ha
25. Schitul Crasna - 123 ha
26. Schitul Stramba - 77 ha
27. Man. Govora - 100 ha
28. Man. Dintr-un Lemn - 100 ha
29. Schitul Mamul - 50 ha
30. Schitul Surpatele - 50 ha
III. Episcopia Buzaului -
total 361 ha
31. Man. Ciolanu - 201 ha
32. Man. Cotesti - 40 ha
33. Man. Varzaresti - 70 ha
34. Man. Dalhauti - 25 ha
35. Man. Rogoz - 25 ha
IV. Episcopia Dunarea de Jos - total 1.400 ha
36. Man. Cocos - 400 ha
37. Man. Cilic Dere - 600 ha
38. Man. Saon - 400 ha
V. Episcopia Romanului -
total 310 ha
39. Man. Bogdana - 150 ha
40. Man. Giurgeni - 50 ha
41. Man. Buciumeni (Tecuci) - 30 ha
42. Man. Sihastru (Tecuci) - 20 ha
43. Man. Trotusanu (Putna) - 30 ha
44. Man. Sf. Ion -30 ha
VI. Episcopia Husilor -
total 480 ha
45. Man. Adam - 250 ha
46. Man. Dobrovat - 150 ha
47. Man. Malinesti (Vaslui) - 30 ha
48. Schitul Rafaila - 25 ha
49. Schitul Bujorani - 25 ha
VII. Arhiepiscopia Iasi - total 3175 ha
50. Man. Agapia - 600 ha
51. Man. Varatec - 600 ha
52. Man. Agafton - 267 ha
53. Man. Bistrita - 400 ha
54. Man. Rasca - 158 ha
55. Man. Horaita - 200 ha
56. Man. Slatina - 200 ha
57. Man. Durau - 100 ha
58. Man. Pangarati - 500 ha
59. Man. Vorona - 100 ha
60. Schitul Boureni - 50 ha
VIII. Arhiepiscopia Chisinaului -
total 1000 ha
61. Man. Noul Neamt - 300 ha
62. Man. Capriana - 200 ha
63. Man. Suruceni - 121 ha
64. Man. Curchi - 100 ha
65. Man. Harbovat - 100 ha
66. Man. Raciula - 79 ha
67. Man. Tipova - 50 ha
IX. Episcopia Hotinului -
total 436 ha
69. Man. Jabca - 300 ha
70. Man. Rughi - 100 ha
71. Schitul Bocancea - 36 ha
X. Arhiepiscopia Alba-Iulia - Sibiu - total 1100 ha
72. Man. Sambata de Sus - 1.000 ha
73. Schitul Paltinis - 100 ha
XI. Episcopia Clujului
74. Man. Sf. Elisabeta - 300 ha
XII. Episcopia Caransebesului
75. Man. Izvorul Miron - 550 ha
XIII. Episcopia Oradea
76. Man. Isbuc - 300 ha
XIV. Episcopia Aradului -
total 400 ha
77. Man. Hodos Bodrog - 300 ha
78. Man. Lipova - 100 ha
XV. Episcopia Constantei -
total 200 ha
79. Man. Gherontie Episcopul - 100 ha
80. Man. Sf. Elena de la Mare - 50 ha
81. Man. Sf. Cruce de Leac - 50 ha
XVI. Episcopia Argesului -
total 900 ha
82. Man. Turnu - 650 ha
83. Man. Valeni - 150 ha
84. Man. Stanisoara - 50 ha
85. Man. Robaia - 50 ha
XVII. Episcopia Maramuresului - total 300 ha
86. Man. Dragomiresti - 200 ha
87. Schitul Vagas - 100 ha
Exemplu pentru altii
Initiativa legislata a PNL deschide drumul unor mari improprietariri.
Cel mai cunoscut caz este cel referitor la Fondul Bisericesc Ortodox Roman din Bucovina, care solicita 192.000 ha de padure in partea de nord a Moldovei. Si aici este aceeasi problema, pentru ca Fondul a avut in folosinta padurile solicitate pentru retrocedare. In 2004, Guvernul PSD a ajuns la un compromis, in special cu arhiepiscolul Sucevei si Radautilor, IPS Pimen (foto), si a emis o ordonanta de urgenta prin care 90.000 ha de padure ajungeau in proprietatea Fondului Bisericesc Ortodox. Ironia face ca, dupa piederea alegerilor, tot PSD sa conteste actul normativ, iar Curtea Constitutionala sa constate invaliditatea actului normativ. De atunci, Fondul Bisericesc Ortodox a inregistrat mai multe infrangeri in justitie, procesul fiind inca pe rol.
Parintele Ionut Corduneanu, consilierul jurdic al Patriarhiei Romane
"Act de reparatie"
"Acest proiect de lege, al unui grup de deputati, este un act de reparatie. Asa il consideram, pentru ca reda cultelor ceea ce le fusese atribuit in perioada interbelica pentru a fi utilizat, pentru intretinerea unor monumente istorice. Beneficiarii acelor suprafete de padure primite in vesnica si perpetua folosinta au fost manastiri-monumente istorice. Statul si-a dat seama ca nu are cum sa le intretina singur si a incercat sa redea cultelor ceea ce le luase in urma resecularizarilor, sa le redea posibilitatea de a-si autointretine acele monumente, care altfel se degradau vizibil. Nici statul nu reusea sa ajute si le lua si cultelor posibilitatea de a se autofinanta. Cu Romsilva este ce a fost intotdeauna. Orice inseamna retrocedare de fond forestier ii deranjeaza teribil.
PS Andrei, Episcop de Alba
"Este bun acest proiect"
"Eu cred ca este bun acest proiect de lege pentru ca, atunci cand padurile au fost date ca inzestrare manastirilor, sau in folosinta, nu s-a gandit nimeni ca vor fi luate inapoi. Doar perioada de care ne aducem aminte cu tristete, perioada comunista, a despuiat Biserica de toate mijloacele de supravietuire. Asa ca ar fi foarte bun acest proiect. Acum probabil si ca, fiind perioada electorala, sa se grabeasca sa rezolve problema asta. Dar acest lucru oricum trebuia rezolvat. Daca se rezolva ar fi foarte bine, pentru ca de ani de zile se tergiverseaza. Mai exista insa o lege care zice ca unele bunuri care au fost date cultelor religioase in folosinta pe 50 sau pe 99 de ani, pot trece in proprietatea acestora. Aceasta lege exista".
Parintele Lavrentie, staretul Manastirii Caldarusani
"Sa nu fie propaganda electorala"
"Este foarte bine. Dar sunt 17 ani din 1990, de cand ne amagesc. Sa nu fie cumva doar propaganda electorala, care dureaza doar pana la alegeri si dupa care sa nu vedem nimic. Ar fi exceptional, dar ei fac chestia asta si o amana de la o alegere la alta.
Ungurimea, tiganimea si romanimea in fata Marii Uniri
Tovarasii de drum gandesc asa: exista un presedinte, cum sa-l folosim!? Altii zic: ce frumos e aici la Cotroceni, pacat ca e locuit si de Basescu... Dupa care vin cu "sfaturi": "Lasati dom' presedinte cu Pactul Ribbentrop-Molotov! Ce sa-i mai condamnam oficial consecintele in anul 90 de la Marea Unire?! Ce daca Israelul face cele mai mari pregatiri din istorie pentru aniversarea a doar 60 de ani?!
Noi suntem mici si prosti... N-are rost, sefu', sa organizam nimic acum cu Basarabia! Ca-l suparam pe stiti dvs cine si ne taie gazele
si conturile (unora) si nici nu mai vine la Bucuresti, ca sa ne laudam ca Ceausescu ca-i avem pe toti aici, ca pe vremurile bune ale Pactului de la Varsovia. Doamne fereste, sa mai ziceti ceva si de Insula Serpilor, Tinutul Herta sau Bucovina! Stergeti-le din memorie!" Si totusi, Basescu n-a facut asta.
Daca unii au mai auzit de la nivel oficial de Basarabia si Bucovina dupa o omerta de 15 ani este datorita lui Basescu. Dar boicotul continua. Cati dintre dumneavoastra, de exemplu, realizeaza ca peste numai o zi, pe 27 martie, se implinesc 90 de ani de la reunirea Basarabiei cu Tara?! In schimb, stim ca saracii unguri au fost batuti de extremistii de romani la aniversarea celor 160 de ani de la "revolutia maghiara". Eu, unul, cred ca bietul Mihaila Cofariu, maltratat la un alt 15 martie, 1990, s-a ridicat din paralizie si i-a tras el doua palme agitatorului stegului Ungariei de la Cluj care urla acum ca din gura de sarpe. Iar eu, unul, o sa fac exact acelasi lucru cu Marko Bela cand o sa-l vad, pentru ce a declarat el despre manifestatiile din "Romania SI Ardeal"! Dar, daca tot vor interzicerea Noii Drepte, de ce nu cer - cum deja au facut organizatiile tiganilor la Budapesta - si interzicerea Garzii Ungare, care-si agita steagurile fasciste ale lui Arpad prin Romania, atat la manifestarile UDMR, cat si la cele ale ilegalului Partid Civic Maghiar?! Uite cum tiganii tin cu "olahii", zic extremistii.
Dar mai stiti ca noi ar fi trebuit de fapt sa comemoram odata cu fratii nostri maghiari 160 de ani de la uciderea a peste 40.000 de tarani romani si raderea a peste 300 de sate romanesti din Ardeal?! Ucigasii romanilor se-nalta bine-mersi, spre adulatie maghiara, la Arad, intr-o "statuie a libertatii", prin grija deosebita a miticilor Guvernului PSD-UDMR, Iliescu si Nastase?! Un grup statuar de glorificare a unor criminali, dezmembrat anterior de un mare roman, Ion I.C. Bratianu si de un mare patriot roman, chiar daca german - Ferdinand I, ambii fauritori ai Romaniei Mari. Bratienii, patriotii liberali, se sfarama in mormant la vederea aliantei otravite PNL-UDMR.
La 1918, Romania Mare - supranumita, gratie lui Eminescu si a batranului Bratianu, "Dacia Moderna" - s-a refacut, dupa sute de ani de la prima Unire, infaptuita de Mihai Viteazul. Romania Mare, asa cum o stim, nu s-a cladit insa pe vorbe: s-a cladit pe sange. La Est, transeele "revolutiei ruse" bolsevice fusesera deja umplute de sangele ortodocsilor care se impotriveau ocupatiei comuniste. Se declansase inceputul ororii care avea sa aduca alte si alte valuri de sange: peste 100 de milioane de morti, crime in masa ramase nepedepsite pana azi. Armata Rosie (culoarea n-a fost aleasa degeaba) insangera tot cuprinsul Basarabiei, prin crime, violuri si jafuri. Brigazile comuniste executau asasinate la comanda in randul militantilor pro-Romania. La 24 ianuarie 1918, Sfatul Tarii isi proclama independenta, in fata a ceea ce avea sa devina Imperiul Rosu de la Rasarit. Rusia era atunci mai mare decat acum. Asta ne facea pe noi mai mici, oare, ca popor? Nu. Pentru ca la 27 martie, romanii care au scris zapisul Unirii - Ion Inculet, Pantelimon Halippa, Ion Buzdugan - spun fara frica: Basarabia, "de azi inainte si pentru totdeauna se uneste cu mama sa Romania".
Soarta a inversat istoria: tocmai inceputul reintregirii romanesti acum a ramas la urma, inca in afara noii Europe vechi. Sa vedem ce va face romanimea de azi pentru Unire...
Cu 40 de ani inainte de Marea Unire, la 3 martie 1878, Mihai Eminescu scria, in "Timpul", un adevar care ramane, trist, valabil si azi: "A rosti numele Basarabia e una cu a protesta contra dominatiunii rusesti".
Noi suntem mici si prosti... N-are rost, sefu', sa organizam nimic acum cu Basarabia! Ca-l suparam pe stiti dvs cine si ne taie gazele
si conturile (unora) si nici nu mai vine la Bucuresti, ca sa ne laudam ca Ceausescu ca-i avem pe toti aici, ca pe vremurile bune ale Pactului de la Varsovia. Doamne fereste, sa mai ziceti ceva si de Insula Serpilor, Tinutul Herta sau Bucovina! Stergeti-le din memorie!" Si totusi, Basescu n-a facut asta.
Daca unii au mai auzit de la nivel oficial de Basarabia si Bucovina dupa o omerta de 15 ani este datorita lui Basescu. Dar boicotul continua. Cati dintre dumneavoastra, de exemplu, realizeaza ca peste numai o zi, pe 27 martie, se implinesc 90 de ani de la reunirea Basarabiei cu Tara?! In schimb, stim ca saracii unguri au fost batuti de extremistii de romani la aniversarea celor 160 de ani de la "revolutia maghiara". Eu, unul, cred ca bietul Mihaila Cofariu, maltratat la un alt 15 martie, 1990, s-a ridicat din paralizie si i-a tras el doua palme agitatorului stegului Ungariei de la Cluj care urla acum ca din gura de sarpe. Iar eu, unul, o sa fac exact acelasi lucru cu Marko Bela cand o sa-l vad, pentru ce a declarat el despre manifestatiile din "Romania SI Ardeal"! Dar, daca tot vor interzicerea Noii Drepte, de ce nu cer - cum deja au facut organizatiile tiganilor la Budapesta - si interzicerea Garzii Ungare, care-si agita steagurile fasciste ale lui Arpad prin Romania, atat la manifestarile UDMR, cat si la cele ale ilegalului Partid Civic Maghiar?! Uite cum tiganii tin cu "olahii", zic extremistii.
Dar mai stiti ca noi ar fi trebuit de fapt sa comemoram odata cu fratii nostri maghiari 160 de ani de la uciderea a peste 40.000 de tarani romani si raderea a peste 300 de sate romanesti din Ardeal?! Ucigasii romanilor se-nalta bine-mersi, spre adulatie maghiara, la Arad, intr-o "statuie a libertatii", prin grija deosebita a miticilor Guvernului PSD-UDMR, Iliescu si Nastase?! Un grup statuar de glorificare a unor criminali, dezmembrat anterior de un mare roman, Ion I.C. Bratianu si de un mare patriot roman, chiar daca german - Ferdinand I, ambii fauritori ai Romaniei Mari. Bratienii, patriotii liberali, se sfarama in mormant la vederea aliantei otravite PNL-UDMR.
La 1918, Romania Mare - supranumita, gratie lui Eminescu si a batranului Bratianu, "Dacia Moderna" - s-a refacut, dupa sute de ani de la prima Unire, infaptuita de Mihai Viteazul. Romania Mare, asa cum o stim, nu s-a cladit insa pe vorbe: s-a cladit pe sange. La Est, transeele "revolutiei ruse" bolsevice fusesera deja umplute de sangele ortodocsilor care se impotriveau ocupatiei comuniste. Se declansase inceputul ororii care avea sa aduca alte si alte valuri de sange: peste 100 de milioane de morti, crime in masa ramase nepedepsite pana azi. Armata Rosie (culoarea n-a fost aleasa degeaba) insangera tot cuprinsul Basarabiei, prin crime, violuri si jafuri. Brigazile comuniste executau asasinate la comanda in randul militantilor pro-Romania. La 24 ianuarie 1918, Sfatul Tarii isi proclama independenta, in fata a ceea ce avea sa devina Imperiul Rosu de la Rasarit. Rusia era atunci mai mare decat acum. Asta ne facea pe noi mai mici, oare, ca popor? Nu. Pentru ca la 27 martie, romanii care au scris zapisul Unirii - Ion Inculet, Pantelimon Halippa, Ion Buzdugan - spun fara frica: Basarabia, "de azi inainte si pentru totdeauna se uneste cu mama sa Romania".
Soarta a inversat istoria: tocmai inceputul reintregirii romanesti acum a ramas la urma, inca in afara noii Europe vechi. Sa vedem ce va face romanimea de azi pentru Unire...
Cu 40 de ani inainte de Marea Unire, la 3 martie 1878, Mihai Eminescu scria, in "Timpul", un adevar care ramane, trist, valabil si azi: "A rosti numele Basarabia e una cu a protesta contra dominatiunii rusesti".
Priboi l-a turnat pe Nastase la DNA
Revenit in mod surprinzator in Romania dupa doi ani de "pelerinaj" prin tari arabe, fostul colonel de Securitate Ristea Priboi s-a prezentat la Directia Anticoruptie, unde a dat declaratii in dosarul in care Adrian Nastase este acuzat ca ar fi dat mita pentru distrugerea unor documente care o incriminau pe sotia sa de spalarea a 400.000 de dolari. Potrivit unor surse extrajudiciare, Priboi ar fi confirmat faptul ca ar fi primit de la Ioan Melinescu, membru al Oficiului National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor
, "lucrarea nr. S3439/1999, care o viza pe Nastase Daniela". De asemenea, Priboi ar fi declarat ca i-ar fi inmanat acele acte lui Adrian Nastase si ca fostul premier l-ar fi recompensat pe Melinescu, pentru gestul sau de "loialitate", cu postul de sef al Oficiului. Potrivit legii, Oficiul trebuia sa trimita lucrarea "Dana Nastase" la Parchetul General, pentru deschiderea unei anchete.
Ristea Priboi a fost acuzat ca in 1987, pe vremea cand era ofiter de Securitate, i-a torturat pe muncitorii care au participat la revolta anticomunista de la Brasov. Dupa 1989, Priboi a fost implicat in mai multe scandaluri, fiind acuzat ca ar fi sprijinit afacerile lui Genica Boerica, Mihai Anghel, Marian Oprisan si Omar Hayssam.
Desi s-a sustras anchetei penale vreme de doi ani, colonelul Ristea Priboi nu a fost dat in urmarire internationala.
Ristea Priboi a fost audiat de procurorii anticoruptie in dosarul "Matusa Tamara – spalarea a 400.000 de dolari prin contul Danei Nastase". Priboi a dat declaratii ca invinuit, fiind acuzat de complicitate la dare si luare de mita. El a raspuns constiincios la intrebarile procurorilor, confirmand faptul ca a primit de la Ioan Melinescu, fost membru al Oficiului National de Prevenire si Combaterea a Spalarii Banilor (ONPCSB), dosarul numarul S3439/1999, intocmit pe numele Dana Nastase, pe care apoi l-a inmanat fostului premier Adrian Nastase.
Priboi ar fi sustinut in declaratia sa ca Ioan Melinescu a sustras actele din biroul de documente secrete al ONPCSB.
De asemenea, el a afirmat ca Adrian Nastase l-a recompensat pe Melinescu, numindu-l sef al institutiei in prima sedinta de guvern pe care a condus-o ca premier.
Cei 400.000 de dolari din contul Danei Nastase au provenit de la Alexandru Bitner, abonat la castigarea concesiunilor si privatizarilor pedeseristo-pesediste. In apararea lor, sotii Nastase au sustinut ca, in realitate, cu acei bani Bitner ar fi cumparat de la matusa lor, Tamara Cernasov, in varsta de 91 de ani, 11 tablouri si bijuterii. Adrian Nastase a fost trimis in judecata in 2007 pentru dare de mita, iar Ioan Melinescu pentru sustragere si distrugere de inscrisuri, luare de mita si divulgare de informatii. Priboi nu a fost trimis in judecata la pachet cu Nastase si Melinescu deoarece a lipsit din tara din februarie 2006 pana in februarie 2008, perioada in care nu a fost dat in urmarire generala si internationala.
, "lucrarea nr. S3439/1999, care o viza pe Nastase Daniela". De asemenea, Priboi ar fi declarat ca i-ar fi inmanat acele acte lui Adrian Nastase si ca fostul premier l-ar fi recompensat pe Melinescu, pentru gestul sau de "loialitate", cu postul de sef al Oficiului. Potrivit legii, Oficiul trebuia sa trimita lucrarea "Dana Nastase" la Parchetul General, pentru deschiderea unei anchete.
Ristea Priboi a fost acuzat ca in 1987, pe vremea cand era ofiter de Securitate, i-a torturat pe muncitorii care au participat la revolta anticomunista de la Brasov. Dupa 1989, Priboi a fost implicat in mai multe scandaluri, fiind acuzat ca ar fi sprijinit afacerile lui Genica Boerica, Mihai Anghel, Marian Oprisan si Omar Hayssam.
Desi s-a sustras anchetei penale vreme de doi ani, colonelul Ristea Priboi nu a fost dat in urmarire internationala.
Ristea Priboi a fost audiat de procurorii anticoruptie in dosarul "Matusa Tamara – spalarea a 400.000 de dolari prin contul Danei Nastase". Priboi a dat declaratii ca invinuit, fiind acuzat de complicitate la dare si luare de mita. El a raspuns constiincios la intrebarile procurorilor, confirmand faptul ca a primit de la Ioan Melinescu, fost membru al Oficiului National de Prevenire si Combaterea a Spalarii Banilor (ONPCSB), dosarul numarul S3439/1999, intocmit pe numele Dana Nastase, pe care apoi l-a inmanat fostului premier Adrian Nastase.
Priboi ar fi sustinut in declaratia sa ca Ioan Melinescu a sustras actele din biroul de documente secrete al ONPCSB.
De asemenea, el a afirmat ca Adrian Nastase l-a recompensat pe Melinescu, numindu-l sef al institutiei in prima sedinta de guvern pe care a condus-o ca premier.
Cei 400.000 de dolari din contul Danei Nastase au provenit de la Alexandru Bitner, abonat la castigarea concesiunilor si privatizarilor pedeseristo-pesediste. In apararea lor, sotii Nastase au sustinut ca, in realitate, cu acei bani Bitner ar fi cumparat de la matusa lor, Tamara Cernasov, in varsta de 91 de ani, 11 tablouri si bijuterii. Adrian Nastase a fost trimis in judecata in 2007 pentru dare de mita, iar Ioan Melinescu pentru sustragere si distrugere de inscrisuri, luare de mita si divulgare de informatii. Priboi nu a fost trimis in judecata la pachet cu Nastase si Melinescu deoarece a lipsit din tara din februarie 2006 pana in februarie 2008, perioada in care nu a fost dat in urmarire generala si internationala.
Adjuncta lui Kovesi, numită şef la Parchetul General după ce a picat examenul de procuror
Gabriela Sutea a fost numită adjunct al procurorului general al României în anul 2007, după ce – cu doar un an în urmă – picase cu brio examenul de grad profesional. Scutea, procuror la Curtea de Apel, nu a obţinut nota necesară pentru a deveni simplu procuror în Parchetul General. Evident, la vremea respectivă, actuala adjunctă a Codruţei Kovesi a contestat rezultatele examenului, dar şi aşa abia a reuşit să obţină media generală 6,58 şi nota 2,85 la verificarea cunoştinţelor despre ...drepturile omului.
La soliitarea ziarului Gândul, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) ne-a remis situaţia procurorului Gabriela Scutea la examenul din 2006: ”Aşa cum rezultă din evidenţele direcţiei de specialitate, la sesiunea din anul 2006 a concursului de promovare pe loc, în funcţii de execuţie, doamna procuror şi-a ales specializarea drept penal şi a obţinut o medie generală de 6,58, după soluţionarea contestaţiilor, după cum urmează: drept penal – 8,00; drept procesual penal – 8,50; jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale – 6,95; jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene – 2,85”.
Daă în anul 2006 a picat examenul pentru a deveni simplu procuror în Parchetul General, un mai târziu, Gabriela Scutea a ajuns şef peste procurorii din Parchetul General. Şi aceasta pentru că fostul ministrul al Justiţiei Monica Macovei a susţinut-o pe Gabriela Scutea pentru funcţia de adjunct al procurorului general al României. Gabriela Scutea are 38 de ani, este din Braşov şi face parte din grupul procurorilor cu grade profesionale inferioare, care au fost promovaţi în funcţii de conducere de către fostul ministru Monica Macovei.
De altfel, hiar în anul în care a picat examenul, Gabriela Scutea a fost propusă CSM-ului, tot de către Monica Macovei, pentru funcţia de şef la Sectia de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului instanţei supreme. Prestaţia lamentabilă a candidatului Scutea în faţa membrilor Secţiei de procurori a determinat CSM să nu-i dea acesteia avizul favorabil pentru promovare.
Info plus
:
6.58 -media generală obţinută la examen de Gabriela Scutea după ce a făcut contestaţie
La soliitarea ziarului Gândul, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) ne-a remis situaţia procurorului Gabriela Scutea la examenul din 2006: ”Aşa cum rezultă din evidenţele direcţiei de specialitate, la sesiunea din anul 2006 a concursului de promovare pe loc, în funcţii de execuţie, doamna procuror şi-a ales specializarea drept penal şi a obţinut o medie generală de 6,58, după soluţionarea contestaţiilor, după cum urmează: drept penal – 8,00; drept procesual penal – 8,50; jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale – 6,95; jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene – 2,85”.
Daă în anul 2006 a picat examenul pentru a deveni simplu procuror în Parchetul General, un mai târziu, Gabriela Scutea a ajuns şef peste procurorii din Parchetul General. Şi aceasta pentru că fostul ministrul al Justiţiei Monica Macovei a susţinut-o pe Gabriela Scutea pentru funcţia de adjunct al procurorului general al României. Gabriela Scutea are 38 de ani, este din Braşov şi face parte din grupul procurorilor cu grade profesionale inferioare, care au fost promovaţi în funcţii de conducere de către fostul ministru Monica Macovei.
De altfel, hiar în anul în care a picat examenul, Gabriela Scutea a fost propusă CSM-ului, tot de către Monica Macovei, pentru funcţia de şef la Sectia de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului instanţei supreme. Prestaţia lamentabilă a candidatului Scutea în faţa membrilor Secţiei de procurori a determinat CSM să nu-i dea acesteia avizul favorabil pentru promovare.
Info plus
:
6.58 -media generală obţinută la examen de Gabriela Scutea după ce a făcut contestaţie
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
