Ministrul şi morile de vânt

Paul Păcuraru, ministrul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, se pregăteşte să mai bifeze o acţiune de imagine. După spectacolul de lumini şi concursul de promisiuni de la Roma, la Castellon de la Plana, în Spania, va avea loc în perioada 12-13 aprilie, o nouă campanie
de informare şi o bursă a locurilor de muncă. Ce speră ministrul? Conform comunicatului oficial, această bursă a locurilor de muncă va avea ca scop principal prezentarea locurilor de muncă vacante care există în prezent în România, precum şi oportunitatea, pentru persoanele interesate, de a cunoaşte în detaliu aceste oferte de locuri de muncă. În cadrul acestei întâlniri lucrătorii români din Spania vor fi informaţi despre locurile de muncă vacante din România şi tendinţele de evoluţie a pieţei muncii. Vor mai fi distribuite materiale informative privind drepturile de asigurări sociale de care beneficiază în România, aspecte privind coordonarea sistemelor de securitate socială în Uniunea Europeană, riscurile muncii fără forme legale, iniţierea de afaceri
şi oportunităţile de finanţare şi formare profesională de care vor putea beneficia prin programele de finanţare europene disponibile în România. Trebuie să recunoaştem că programul elaborat de Guvern are un scop nobil, numai că cei care îl implementează sunt convinşi că se bat cu morile de vânt. În actualele condiţii socio-economice din România nu sunt şanse să readuci acasă prea mulţi lucrători români şi să rezolvi criza înregistrată pe piaţa muncii. Cel mult ne putem trezi că vor fi aduşi în ţară acei lucrători de care industria nu are nevoie. Într-adevăr construcţiile şi industria auto se dezvoltă într-un ritm alert, reclamând penuria de personal mediu şi înalt calificat. Toate bune şi frumoase, dar urmărind ceea ce se întâmplă zilele acestea la Piteşti, la Uzina Dacia, acea jenantă târguială pentru 200 de lei în plus
la salariu, vedeţi dumneavoastră un român care lucrează în străinătate să-şi împacheteze lucrurile şi să ia calea Craiovei, unde Ford a anunţat un program amplu de angajări sau pe cea a Clujului, unde Mercedes vrea să deschidă o fabrică? Eu sunt sceptic. Întreg Planul guvernamental, aşa cum este el consfinţit prin hotărâre de guvern, a fost construit din "cuţite şi pahare". Mai mult, cum am mai afirmat, el are un pronunţat caracter discriminatoriu întrucât cetăţenii români rămaşi în ţară devin automat cetăţeni de rang inferior. De ce spun acest lucru? Guvernul promite facilităţi fiscale, acces la programe cu finanţare europeană şi multe altele doar românilor care lucrează în străinătate şi care acceptă oferta de repatriere. Într-adevăr există un deficit de forţă de muncă, în special calificată, dar nu s-a făcut nimic pentru a exploata bazinul de resurse de forţă de muncă regăsit în mediul rural. Aici trebuia acţionat prin programe coerente corelate cu tendinţa de dezvoltare a pieţei forţei de muncă. Să nu uităm că 50 la sută din populaţia României este localizată în rural 30 la sută, din aceasta regăsindu-se într-un şomaj mascat. După marea dezindustrializare din 1996, când fabricile se închideau în ritm ameţitor, reconversia profesională - şi existau bani pentru aşa ceva - era amintită doar în discuţii politice. Actuala criză nu a apărut din senin. Ea era anticipată atât de autorităţile române, cât şi de organizaţiile internaţionale. De pildă, într-un Raport al Naţiunilor Unite, elaborat înaintea aderării României la Uniunea Europeană, era descrisă fidel situaţia de azi. "Susţinerea creşterii economice a României la parametri înalţi va reclama
în mod cert mână de lucru care, nefiind asigurată de generaţiile mult prea puţin numeroase născute după 1990, va trebui asigurată prin recuperarea migranţilor temporar plecaţi spre Europa mai ales în ultimii ani şi prin activizarea şomerilor de termen lung, a populaţiei rurale şi a generaţiilor aflate în preajma pensionării sau chiar la pensie (50- 65 de ani). În condiţiile în care volumul populaţiei în vârstă de muncă din România va fi din ce în ce mai mult influenţat în următoarele decenii de scăderea natalităţii instalată după 1990, România va trebui să apeleze la forţa de muncă externă, încurajând imigraţia". Acelaşi raport prezenta şi un set concret de măsuri precum restructurarea forţei de muncă; investiţia în forţa de muncă; analiza volumului şi structurii ocupării, atât la nivel naţional, cât şi în profil regional; elaborarea de politici ţintite pe vârste şi categorii profesionale; elaborarea unei strategii pe termen mediu şi lung privind imigraţia, "un proces social iminent şi cu consecinţe majore pe termen mediu şi lung; experienţa (adesea cu consecinţe negative) a ţărilor UE este foarte semnificativă pentru ce va urma în România" - se avertiza în textul Raportului. Deci Guvernul ştia toate aceste lucruri, dar nu a intervenit. Mai mult, plecarea forţei de muncă în străinătate a fost încurajată, exodul fiind privit de guvernanţi ca o afacere profitabilă, banii "căpşunarilor" devenind mină de aur pentru acoperirea deficitului de cont curent. Pentru toată această "strategie" a venit şi nota de plată. Una usturătoare forţând Guvernul la acţiuni de imagine în care se mimează grija faţă de români. Şi mai surprinzătoare mi se pare dualitatea autorităţilor în tratarea gravelor probleme de pe piaţa muncii. Bogdan Hossu, preşedintele Cartel Alfa, a observat un lucru straniu. Pe de o parte Ministerul Muncii pleacă în caravane prin Europa pentru a aduce acasă muncitorii, iar pe de altă parte Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, agenţie guvernamentală, organizează cursuri de formare pentru posturile din afara ţării oferite românilor. Se mai înţelege ceva din strategia de readucere a forţei de muncă în România?