Gaza: al doilea front

Temerea ca razboiul din Gaza s-ar putea extinde s-a adeverit, odata cu rachetele trase din sudul Libanului inspre Israel si, mai mult si mai grav decat atat, odata cu anuntul
de razbunare iminenta pe care l-a transmis Hassan Nasrallah, liderul Hezbollah. Combinatia celor doua poate semnifica deschiderea iminenta a unui al doilea front de razboi, ceea ce, practic, echivaleaza cu primul
gest concret inspre posibila regionalizare a conflictului si aparitia, de voie sau de nevoie, a unor alti actori pe campul de lupta.

De fapt, de nicio parte, nimeni nu ar vrea sa se angajeze intr-o escaladare a ostilitatilor care ar putea produce o situatie incontrolabila intr-o prima faza, dar care ar cere apoi, pentru sustinerea uneia sau alteia dintre partile aflate in conflict, nu numai luari de pozitii politice ferme, ci si angajarea unor ajutoare directe
, in ultima instanta chiar sub forma trimiterii de trupe sau, asa cum s-a intamplat in trecut, a instituirii unor poduri aeriene. Numai ca, de data asta, toti cei care ar vrea, din diverse motive, sa-si demonstreze solidaritatea practica cu una dintre partile beligerante se afla in fata unei duble dileme. Pe de o parte, nimeni, absolut nimeni in afara Statului Major al armatei israeliene, nu stie cand, in ce conditii, sub ce fel de presiune, poate fi decisa activarea formulei ultime de riposta: arsenalul nuclear. Nu este deloc o intrebare cu totul ipotetica, din moment ce, de acum inainte, atat Hamas cat si Hezbollah au anuntat intrarea in faza ofensiva reala, iar in spatele lor, din punctul de vedere oficial exprimat de Israel, exista sustinerea ampla si neconditionata a Iranului, Siriei si poate a altor state arabe, fie si doar pentru ca au inchis ochii la existenta tunelurilor prin care se aducea armament in Gaza, in Palestina sau in Liban... A doua dilema este tipul de angajament la care vor consimti atat SUA cat si UE in noile conditii de recesiune economica grava dublata acum de una energetica. Daca adaugam in ecuatie Rusia si Pakistanul, lucrurile se complica si mai mult.

Dar, pe langa toate acestea, necunoscutele in ecuatia din terenul propriu-zis, mai exista inca una, aproape imposibil de cuantificat in momentul actual. Nimeni nu poate sa prevada daca, da sau nu, explozia actuala de violenta si cea care se prefigureaza vor fi exportate inspre comunitatile musulmane din occidentul european. Deocamdata, au existat si desigur ca vor mai exista demonstratii ample ale comunitatii musulmane deja aflate acum la a treia generatie in unele dintre statele UE, formand unitati sociale cu milioane de membri fiecare, foarte unite, in general sarace si posibil de influentat de un mesaj care sa combine o ideologie extremista cu imaginile de cosmar care parvin acum din Gaza. Pana acum insa, atentie, singurul mesaj real de tip "chemare la Jihad" a fost formulat de Al-Queda, cu putine si foarte putin semnificative ecouri in afara celulelor de activisti. Oare molahii si imamii din moscheile europene vor retransmite o asemenea chemare la lupta? Pana acum, nu. Dar atitudinea lor finala va fi determinata atat de combinatia intre o presiune externa si cea pe care o vor constata la nivelul propriilor comunitati, influentate acum, foarte evident, de ceea ce vad ca se petrece in Gaza.

Iar imaginile transmise de acolo in bucla continua, pe toate televiziunile lumii, fac ca orice zi suplimentara de conflict sa duca la o crestere probabila, usor de anticipat, nu numai a sentimentului de revolta in cadrul comunitatilor musulmane si in special palestiniene din diaspora, ci si la o revenire in forta a anti-semitismului. In acest sens exista deja incidente, adevarat, izolate, dar nu mai putin semnificative.
O deschidere realA a unui al doilea front de razboi - nemaivorbind de utilizarea care pare totusi foarte improbabila in acest moment a arsenalului nuclear israelian - ar face ca nu numai Orientul Apropiat sa intre intr-o totala degringolada politico-militara, dar ar introduce un enorm factor de presiune pe scena internationala, obligand unii actori majori sa ia pozitii. Aceasta este cea mai sinistra dintre perspective, combinata poate cu spaima declansarii unei riposte sub forma atentatelor sinucigase. Sa speram ca nu vorbim decat despre ceea ce analistii militari denumesc "the worst case
scenario"...