Nişte mincinoşi sinceri

Lângă câteva felii de lămâie care taie greaţa, poate fi privită şi creatura politică rezultată din apropierea PD-L de PRM, aflată încă în stare embrionară.

Mutantul pe cale să se nască e rodul unor flirturi intense şi împlineşte pofte ţinute cu greu în frâu. Democraţii şi peremiştii pot scrie file de istorie privind colaborarea parlamentară, Traian Băsescu şi Corneliu Vadim Tudor au vorbit la telefon mai des decât îşi pot închipui Mircea Cărtărescu şi Cătălin Avramescu, iar faptul că unul de la PRM se simte ca scafandrul în apă, odată trecut la PD-L, e demonstrat de perfecta adaptare la noul mediu politic a unui personaj precum Dorel Onaca. Întrebarea firească a ultimelor zile este la ce le foloseşte democrat-liberalilor să se ştie în târg că au bătut palma cu Vadim Tudor?!
Răspunsul e relativ simplu: la cules de voturi.

În această perioadă, mai toate partidele stau pe masă cu sondajele de opinie privind intenţia de vot şi caută strategii de dislocare, de fidelizare sau de atragere a electoratului. Aşa au apărut, bunăoară, moţiunile simple ale Opoziţiei. PD-L, un partid cu votanţi majoritari în mediul urban, a vrut să arate că-i pasă de încălzirea pe timp de iarnă a celor care locuiesc la blocuri, în timp ce PSD, prin moţiunea pe tema agriculturii, vrea să arate că n-a uitat de electoratul lui tradiţional din zona rurală. Fiecare partid are nevoie însă de mai mult decât voturile nucleului dur. PD-L nu face excepţie şi încearcă acum să câştige câteva puncte electorale din rândul foştilor votanţi PRM. Spun foştii pentru că Vadim Tudor are un număr important de susţinători în căutarea unui partid căruia să-i dea votul. Pentru ei, disoluţia PRM este evidentă, deci partidul nu mai este depozitarul unui capital de încredere, în ciuda simpatiei pe care mulţi o nutresc încă faţă de C.V. Tudor. Electoratul peremist reprezintă însă şansa democrat-liberalilor de a pătrunde, în sfârşit, în zona rurală. În plus
, foştii votanţi PRM au avantajul de a purta eticheta de votanţi disciplinaţi, ceea ce, în multe zone, liberal-democraţilor le lipseşte crunt şi spre marea
enervare a lui Zeus.
Pe de altă parte, să nu uităm, anul acesta vorbim de alegeri uninominale, aşa că încercarea de a sprijini PRM să intre, totuşi, în viitorul Parlament PD-L va putea s-o facă, punctual, prin desemnarea unor candidaţi „de paie“ în colegiile în care oamenii lui Vadim Tudor ar avea şanse să prindă poziţia fruntaşă. Evident, şi reciproca e valabilă.
Oricât ar suna de cinic, la această oră toate calculele politice făcute în sediile de partid exclud factorul emoţional, consecvenţa şi chiar principiile. Singurul lucru care contează este votul. Aşa încât, spre dezamăgirea tuturor celor care au crezut că PD-L e „altfel“, apropierea de PRM ţine cont
doar de rezultatul, pe termen scurt şi foarte scurt, al unei banale operaţiuni de aritmetică electorală, în care suma voturilor câştigate şi a voturilor pierdute trebuie să dea un rezultat pozitiv.
Iar pentru toţi cei care încă nu-şi revin din şocul dezamăgirii, simţindu-se, încă o dată
, păcăliţi şi trădaţi, primul „principiu politic al lui Lovka“ din celebra serie de legi ale lui Murphy se potriveşte perfect situaţiei: nu există sinceritate mai mare decât a politicianului care minte. De data asta poate ne şi prindem.