Teste pe oameni

estarea unor medicamente anti-canceroase pe bolnavii incurabili ridica serioase probleme de etica in Franta. Testele pe oameni au drept scop determinarea toxicitatii acestor molecule si cantitatile maxime tolerate de organism, ca o faza premergatoare omologarii tratamentului de catre autoritatile sanitare. Prin urmare, experimentele nu pot fi facute decat pe pacienti in faza terminala, care nu mai ai nici o sansa de vindecare. Aici intervine chestiunea etica. Pentru ca aceia care accepta sa participe la experiment sunt, de multe ori, insuficient informati in legatura cu scopul acestuia - determinarea toxicitatii tratamentului si a dozelor periculoase. Bolnavii care se ofera voluntari sunt de obicei persoane vulnerabile, deseori in varsta, mereu anxioase si deseori prost informate de gravitatea maladiei de care sufera. Multi inca spera ca ar putea sa traga un folos de pe urma testelor, si se agata, ca de o ultima speranta, de un experiment a carui eficacitate nu se cunoaste deocamdata. Medicul se trezeste deci confruntat cu doua imperative: pe de-o parte, interesul pacientului sau - care ii impune sa-i prescrie cel mai bun tratament disponibil -, pe de alta parte grija pentru binele colectiv - care ii dicteaza sa actioneze astfel incat tratamentul sa poata contribui la progresul terapeutic. Comitetul consultativ national de etica francez crede ca autoritatile publice ar trebuie sa considere ca prioritara o modificare a metodologiei acestor teste, care sa permita ca persoanele implicate sa-si poata face o idee atat de toxicitatea cat si de eficacitatea lor. Comitetul mai crede ca ar trebui simplificate procedurile de inregistrare in Europa a produselor deja testate in Statele Unite, pentru a nu se mai reface experimentele deja incercate. De asemenea, textele de consimtamant pe care voluntarii le semneaza obligatoriu ar trebuie sa redactate dupa un model unic, indicand natura manifestarilot toxice cautate, cu evitarea folosirii cuvantului "tratament".