O legenda a cinematografului francez

Pentru el, raiul avea si o adresa: "588, rue Paradis" este casa parintilor din filmul cu acelasi nume, de acum un deceniu. Cel socotit de unii comentatori "cel mai american dintre cineastii francezi" s-a intors la batranete in trecutul sau de fiu al unor imigranti armeni (Achod Malakian). Catre sfarsitul unei vieti incheiate zilele trecute, la 82 de ani, personajul central al lumii sale nu mai era nici individul dur, aflat in conflict cu societatea, cu justitia, nici cel care face haz de necaz din comediile cu actorul sau fetis, Fernandel, ci mama ocrotitoare, "Mayrig" (mama, in limba armeana) care a dat si titlul unei alte evocari autobiografice. Mai mult ca sigur insa ca istoria cinematografului il va adjudeca pentru filmele de mare succes despre "oameni fara importanta". "Vaca si prizonierul" (1959) marca apogeul colaborarii sale cu Fernandel, Verneuil fiind unul dintre cineastii care si-au venerat actorii. Asa se explica si constanta prezenta a lui Jean Gabin ("Presedintele", "O maimuta iarna", "Melodie in subsol", "Clanul sicilienilor", acesta din urma cu Alain Delon si Lino Ventura), Jean-Paul Belmondo ("Weekend la Zuydcoote", "Panica in oras") sau acordul altor mari actori straini - americani, englezi -, de la Anthony Quinn ("A 25-a ora" dupa romanul lui Virgil Gheorghiu) la Henry Fonda, Yul Brynner, Dirk Bogarde ("Sarpele", 1973). Nerasfatat de critici, dar respectat de multi, Verneuil a fost unul dintre cineastii populari care, in anii '60 au pus serios umarul la deschiderea portilor catre lume a filmului francez. Cu muzica lui Ennio Morricone, cu imaginea semnata de Henri Decäe, "Clanul sicilienilor", trista poveste a fratilor Malanese a circulat pe mapamond printre altele si ca o dovada emotionanta a ceea ce inseamna miracolul unor intalniri actoricesti. O fotografie a vremii ni-i infatiseaza pe Gabin, Ventura si Delon impreuna cu "seful clanului" cinematografic, Henri Verneuil. "Am ramas singurul", spunea Alain Delon alaltaieri, la aflarea vestii mortii maestrului. Asa este, dar mai bine sa nu ne gandim.