Dobanzile inselatoare lasa clientii fara casa

In Statele Unite, banca centrala va obliga bancile sa informeze clientii despre modul in care rata lunara se va modifica pe parcursul contractului.
Creditele cu dobanda introductorie pot pune clientii in postura de a-si pierde locuinta daca nu vor putea suporta costul creditelor imobiliare dupa perioada promotionala. Rata lunara la creditele cu dobanda fixa pe 1-2 ani ar putea creste
cu pana la 50%, iar bancile nu tin cont de acest aspect atunci cand analizeaza capacitatea de rambursare a clientilor.
Odata cu cresterea competitiei, bancile se intrec in a reduce dobanzile la credite. In dorinta de a afisa dobanzi cat mai scazute, unele institutii au ocolit regulile de fair-play, propunand clientilor dobanzi introductorii. Acestea sunt valabile doar pe o scurta perioada de timp dupa acordarea creditelor, dupa care costurile se majoreaza, de multe ori semnificativ. In cazul creditelor de nevoi personale, dobanda este valabila timp de 3 sau 6 luni, iar la creditele pentru locuinte, dobanda este fixa pe un interval cuprins intre un an si cinci ani. In ambele cazuri insa costurile anuntate initial sunt valabile pe o perioada mult mai mica decat durata normala de contractare a acestor credite. Astfel, clientii sunt atrasi cu dobanzi mici, iar apoi sunt taxati suplimentar. Si mai grav este ca bancile nu explica solicitantilor de credite modul in care dobanzile se vor modifica pe parcursul contractelor.

Federal Reserve semnaleaza riscurile
De curand, banca centrala a Statelor Unite a sesizat riscul deosebit de mare la care aceste produse expun clientii si a luat o serie de masuri pentru a proteja persoanele fizice. „Consumatorii nu inteleg riscurile si consecintele obtinerii anumitor produse ipotecare“, afirma Federal Reserve, referindu-se la imprumuturile cu dobanda introductorie. Acest aspect este cu atat mai important in Romania, unde clientii nu beneficiaza nici pe departe de acelasi grad de protectie ca in Statele Unite. Practic, nu exista nici macar o lege privind protectia consumatorului pentru creditele imobiliare. Legea privind contractele de credit de consum se aplica doar pentru imprumuturile cu valori de pana in 20.000 euro. Insa, chiar daca se incadreaza in acest plafon, un imprumut imobiliar nu este acoperit de prevederile legii, deoarece ea nu vizeaza finantarile garantate cu ipoteca. Prin urmare, desi se spune ca achizitia unei locuinte este cea mai importanta tranzactie din viata
unei persoane, un roman beneficiaza de un grad de protectie mai mare atunci cand isi cumpara o masina de spalat in rate decat atunci cand ia un credit pentru casa.
Iar imprumuturile cu dobanda introductorie pot face un client sa-si piarda casa, chiar daca a fost de buna-credinta si a achitat ratele la timp. Riscul tine de socul financiar care apare dupa expirarea perioadei initiale, cand dobanda scazuta cu care a fost atras clientul nu se mai aplica.

Sah la portofel
De obicei, dobanda care se aplica ulterior este cu 2-3 puncte procentuale mai mare decat dobanda introductorie. Astfel, la un credit in euro la o dobanda de 6% pe primii doi ani, rata ar putea creste lejer pana la 9%. Asta in ipoteza in care dobanzile de referinta nu se modifica, fapt putin probabil deoarece pietele financiare sunt in continua schimbare. Daca in urmatorii doi ani Banca Centrala Europeana majoreaza dobanzile cu numai un procent, atunci diferenta de mai sus va urca la 4 puncte procentuale, iar socul financiar va fi si mai sever. Intr-un astfel de scenariu, rata lunara la un credit de 50.000 euro pe 30 ani se va majora de la 300 la aproximativ 440 de euro. Iar, daca persoana respectiva nu-si permite sa plateasca noua rata, isi poate pierde locuinta, desi pana in acel moment si-a achitat toate ratele la timp.
Trebuie spus ca un astfel de scenariu nu este o exceptie, ci reprezinta modelul pe care aceste produse il urmeaza. Acest lucru nu ar fi insa o problema daca bancile ar explica populatiei inca de la semnarea contractului ce se poate intampla.

Recomandari americane
Pentru a se asigura ca se va respecta aceasta procedura, banca centrala a Statelor Unite a emis o recomandare de bune practici pentru aceste produse, care va obliga bancile se exemplifice, pe baza unui exemplu concret, cum se va modifica rata lunara pe parcursul imprumutului. In plus
, la acordarea creditelor, institutiile financiare vor evalua capacitatea de rambursare a clientului tinand cont de modul in care dobanzile vor fluctua pe toata perioada contractului, nu doar pe baza dobanzii introductorii. In acest fel, clientul nu se va mai trezi in situatia cand rata lunara ii creste pe neasteptate, acoperind mai mult de jumatate din veniturile sale
. Totodata, „pliantele si reclamele la creditele ipotecare trebuie sa prezinte informatii clare si detaliate despre toate costurile, clauzele, caracteristicile si riscurile la care este expus imprumutatul“, prevede propunerea inaintata de agentiile federale.
La fel ca in Statele Unite, bancile de la noi nu se arata prea dornice sa informeze clientii despre modul in care dobanzile se vor modifica. In plus, schema de ajustare nu este in toate cazurile la fel de transparenta ca in Occident, unde contractul stabileste o marja fixa care se adauga la Libor sau Euribor. La noi insa, reperul il reprezinta, de multe ori, dobanda interna a bancii, care este 100% sub controlul finantatorului. In aceste situatii, singura solutie in cazul in care rata lunara devine mult prea ridicata o reprezinta refinantarea creditului, achitand comisioanele de rambursare anticipata aferente.

Efecte adiacente ale normelor BNR
Reactia agentiilor federale in Statele Unite a avut loc dupa ce piata americana a fost invadata de astfel de oferte de creditare. Produsele de acest tip sunt contractate in special de persoanele care au inregistrat probleme la rambursarea creditelor in trecut, avand un scoring mai scazut. Bancile considera ca acesti clienti au asociat un risc de neplata mai ridicat si, prin urmare, le percep dobanzi mai mari. Insa dobanzile inalte limiteaza suma maxima pe care o persoana o poate imprumuta. Pentru a-i ajuta sa obtina credite mai mari, institutiile financiare au redus dobanzile la inceputul perioadei, astfel incat clientii sa se incadreze pentru o suma mai consistenta. De fapt, acelasi lucru s-a intamplat si in Romania. Confruntatecu limitele impuse de BNR, bancile au lansat creditele cu dobanda introductorie. Astfel, in loc sa limiteze riscul de supraindatorare, normele emise de banca centrala au fortat posibilii clienti sa aleaga produse de finantare mai riscante, care le pun locuinta in pericol.